Monseniorul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de București al Bisericii Romano-Catolice, împlinește în această toamnă 75 de ani, vârstă la care, potrivit cutumelor catolice, urmează să-și depună demisia în mâinile Papei. Ioan Robu este născut la 6 noiembrie 1944 în Covasna, la Târgu Secuiesc.
Conform planurilor Budapestei, succesorul lui se dorește a fi maghiar, provenit din „Ținutul Secuiesc”. Circa 900.000 de credincioși, marea majoritate români, ar număra Biserica Catolică din România. În anul centenarului Trianonului, 2020, când Ungaria va umple Occidentul de propagandă lacrimogenă pentru „pierderea pământului unguresc” în mâinile „valahilor schismatici” și va agita mai abitir steagul autonomiei „Ținutului Secuiesc”. Apropiata vizită a Papei în România și prezența lui în fieful maghiar de la Șumuleu au activat brusc toate conservele. Este momentul când viitorul Bisericii Catolice din România poate fi tranșat.
Un zvon transformat în știre
Să desfășurăm firul: În urmă cu o lună, pe 14 februarie, simultan, site-ul g4media și Adevărul împrăștiau public o scurgere de informație provenită din interiorul CNSAS prin care se arăta că Vaticanul ar bănui de colaborare cu Securitatea unii preoți și ierahi catolici „din Dieceza de Iași”. Se oferă și lista suspecților, șase la număr.
Știrea se rostogolește cu repeziciune în presa centrală și locală având ca punct de plecare aceste două surse, dintre care una publică și o fotografie cu scrisoarea Nunțiului Papal din România, spaniolul Miguel Maury Buendia, realizată cu telefonul. Scrisoare care poartă ștampila Cabinetului Președintelui CNSAS prin care se pune în lucru cererea, conform legii. Cazul este la fel de penal ca și „Cazul Hodor”. În plus, are același modus operandi practicat în operațiunea de maculare a academicianului Ioan Aurel Pop, în preajma alegerii sale ca președinte al Academiei Române. Se aruncă pe piață o listă, ca o anatemă asupra persoanelor nominalizate, după care prea puține organe media mai revin cu dezmințiri și precizări, cum ar fi, în cazul amintit, și apariția lui Lucian Boia printre „brigadierii Securității”, ascunsă de răspândaci. Cu cât durează mai mult obținerea și apariția publică a adeverințelor de la CNSAS cu atât mai terfelite devin persoanele vizate. Dacă în primul Caz Hodor era vorba de 200 de „colaboratori ai Securității”, conform declarațiilor fără echivoc ale angajatului CNSAS, în lista actuală se află, potrivit ordinii în care au fost plasați în scrisoarea Nunțiaturii, următorii „suspecți de serviciu”: Dâscă Isidor, paroh și decan de Bacău, Farcaș Benone, rector al Institutului „Sfântul Iosif” din Iași, Fechet Alois, actualmente rezident în Italia, Iacob Ieronim, paroh de Constanța, Păuleț Iosif, paroh și decan de Suceava și Solomon Pavel, actualmente rezident în Austria.
Ca să dăm știrea din prima, trebuie să spunem că la 19 februarie Colegiul CNSAS deliberase deja asupra a patru dintre ei, respectiv a celor care sunt cetățeni români cu domiciliu în România: Dâscă Isidor, Farcaș Benone, Iacob Ieronim și Păuleț Iosif. Nici unul nu a fost colaborator al Securității. Angajații CNSAS au reușit să publice adeverințele de abia cu două zile în urmă, pe 13 martie. Câți dintre cei care au titrat despre presupusa colaborare a acestora cu Securitatea vor da și această știre?
Un CNSAS paralel a dezinformat Vaticanul
Ciudățenia formulării cererii Nunțiaturii către CNSAS ne-a determinat să luăm la puricat afacerea. Introducerea lui Miguel Maury Buendia frapează: „Sfântul Scaun a primit unele semnalări despre o posibilă colaborare a unor ecleziastici catolici din dieceza de Iași cu Securitatea Statului spre sfârșitul perioadei comuniste”. De ce numai din Iași? De ce nu și ierahii catolici maghiari György Miklós Jakubinyi de la Alba Iulia, László Böcskei de Oradea sau József Csaba Pál, relativ recent numit la Timișoara? Sursele noastre de la Vatican ne-au transmis că Nunțiul a acționat potrivit sesizării transmise Sfântului Scaun. De unde?, am întrebat. Chiar de la CNSAS, altfel nu o luam în seamă, ni s-a răspuns. Așadar, înseamnă că există, iată, și un „CNSAS paralel”, „din umbră“, pentru că de la președintele Colegiului CNSAS n-a plecat nimic spre Cetatea Vaticanului. Un CNSAS de unde se merge cu turnătoria până la Papa de la Roma și unde se ignoră până și litera legii.
Apoi, ce-are Constanța, care ține de Dieceza de București, cu Dieceza de Iași? De când au intrat Italia și Austria în Episcopia de Iași? Evident, ținta pare să fie macularea Diecezei de Iași. Loc în care Papa Francisc urmează să se deplaseze, după București, la începutul lunii iunie.
Nu au colaborat cu Securitatea
Pr. Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt de la Arhidieceza de București, ne confirmă că în noiembrie ÎPS Robu urmează să se pună la dispoziția Papei, pentru o eventuală retragere sau, poate, o prelungire a prerogativelor sale, după cum decide Papa Francisc. O discuție pe această temă nu este exclusă la vizita Papei în România. O observație interesantă: deși IPS Robu are adeverință de necolaborare cu Securitatea, un site specializat în atacuri anticreștine a reluat recent acuzele pe această temă. O altă observație: înainte de a fi numit Mitropolit de București, și Înaltul Robu a fost rector al Institutului catolic din Iași. Ar putea fi Monseniorul Farcaș Benone, un tip școlit în SUA dar și hârșâit pe la Chișinău, pe lista scurtă de succesori ai lui Robu?
Am stat de vorbă cu rectorul de la Iași, înainte de publicarea adeverințelor pe site-ul CNSAS. Pr. Farcaș Benone a ținut întâi să-și exprime uimirea față de modul în care s-a realizat „lucrarea” lui. „Eu însumi mi-am cerut dosarul de la CNSAS cu mai mulți ani în urmă și mi s-a spus că nu am. N-am colaborat niciodată cu Securitatea. Mi se pare ciudat că Nunțiul nu m-a întrebat și pe mine, direct, chiar dacă s-a dorit această cercetare. Apoi, cum e posibil ca o instituție ca CNSAS, care se presupune că lucrează cu profesioniști în mânuirea informației, profesioniști care ar trebui să respecte drepturile noastre elementare, să lase să iasă public astfel de documente interne, care ne prejudiciază imaginea prin presa de scandal? Ce interese se urmăresc?”, s-a întrebat rectorul. „Este mai mult decât regretabil că se petrec astfel de scurgeri din CNSAS”, a afirmat și pr. Adrian Blăjuță, purtătorul de cuvânt al Episcopiei. Monseniorul Farcaș Benone nu știe să se afle pe vreo listă de favoriți la Arhiepiscopie și ne transmite că totul ține de voința Papei.
Favoritul Budapestei și redeschiderea discuției despre autonomie
Tot cu voința aceluiași Papă, în data de 16 mai 2018, a fost numit pentru Dieceza de Timișoara un nou episcop, maghiar, după ce Pontiful a acceptat cererea de retragere a Episcopului șvab Martin Roos, care ajunsese la limita de 75 de ani indicată de Dreptul Bisericesc catolic. Numele lui este József-Csaba Pál și este născut în Harghita. Potrivit surselor noastre, el este alesul Budapestei în încercarea de a captura conducerea Bisericii Catolice din România pentru a o înclina spre Ungaria. De altfel, Pál, Böcskei și Jakubinyi sunt cei care-l vor întâmpina pe Papă la Șumuleu Ciuc.
Instalarea unui episcop maghiar la Timișoara a întrerupt tradiția locală potrivit căreia scaunul episcopal era ocupat numai de șvabi, observa atent jurnalistul civic Dan Tanasă la momentul respectiv.
Publicația maghiară Hirado.hu transmitea astfel știrea: „József Csaba Pál, în vârstă de 64 de ani, este originar din Ţinutul Secuiesc (...). Stema sa episcopală conţine soarele şi luna, reprezentând originile sale secuieşti, precum şi simbolul Sfintei Treimi, şi totodată simbolul limbilor de foc reprezentând multietnicitatea Banatului”. La ceremonia de consacrare întru episcop a lui József Csaba Pál, desfășurată pe 6 august 2018 în catedrala Sf. Gheorghe din Timişoara, au participat și Miklós Soltész, secretar de stat pentru Biserică și Naționalități la Cancelaria primului ministru al Ungariei, și vice-premierul ungar Zsolt Semjén, care s-a pupat zgomotos cu noul episcop în mijlocul bisericii, înainte de a ține un discurs mobilizator despre drepturile minorităților, primit de la Viktor Orban, după cum a declarant.
Amestec în viața Bisericii
Dan Tanasă, un specialist recunoscut al problematicii românilor din Harghita și Covasna, afirma prevestitor anul trecut: „Este evident că Ungaria se amestecă în viața Bisericii Catolice din România. Din păcate, acest amestec neavenit este tolerat (poate chiar încurajat!) de conducerea acestei biserici din România. Este evident faptul că nimic nu este întâmplător. Urmează oare înlocuirea conducerii de la Iași și București a Bisericii Romano-Catolice și aducere unor episocopi de etnie maghiară? Rămâne să vedem care va fi reacția românilor romano-catolici.” Și nu numai a lor.