Transilvania este zona cu cele mai multe oraşe în care cultura este consumată şi apreciată. Cifrele o dovedesc, iar Clujul ocupă primul loc fără prea mult sprijin al administraţiei locale.
Cultura este greu de exprimat în cifre. Totuşi, studiul Centrului de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii a strâns date din 46 de oraşe din România pentru a descoperi unde ar fi o persoană "lovită" de cultură, în toate formele ei, instituţii, proiecte, promovate sau nu de autorităţile locale, sau festivaluri. "Bucureştiul a fost eliminat din studiu pentru că ar fi făcut celelalte oraşe să pară insignifiante", a precizat directorul centrului, Liviu Chelcea. Opt oraşe din top 10 sunt din Transilvania. Supremaţie Capitala Transilvaniei obţine detaşat un indice de 1.08, care probabil nu spune nimic, dar care desparte cu mult oraşul de celelalte candidate. Indicele arată că cel de-al treilea oraş ca dimensiune a populaţiei din ţară este al doilea din punct de vedere al activităţii culturale. Categoriile analizate au fost infrastructura sectorului cultural, participarea industriilor creative, implicarea sectorului non-profit, cheltuielile din bugetul local pentru cultură, participarea la cultură, resursele umane implicate în educaţie culturală, iar datele au fost analizate ţinând seama de populaţia fiecărui oraş. Cu 127 de biblioteci, 22 de săli de cinematograf, filarmonică, săli de operă, 17 muzee şi trei teatre, Cluj este de departe oraşul cu cea mai bună infrastructură. Oraşul se bucură de o participare impresionantă a oamenilor la activităţi culturale, fiind întrecut doar de Sibiu la acest capitol, care încă mai profită de statutul de Capitală Europeană. Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF), recunoscut drept unul dintre cele mai importante 40 de festivaluri competiţionale din lume, are un aport mare în această statistică. Sumele alocate culturii din bugetul local sunt infime. Supremaţia Clujului arată că activitatea culturală este independentă de activitatea autorităţilor, iar vitalitatea oraşului este dată de implicarea populaţiei. Aşa cum susţine arhitectul Theodor Frolu, "comunitatea trebuie să îşi creeze propriile instrumente" pentru a aduce schimbarea. Un bun exemplu este lupta pentru zona Buzeşti care, chiar dacă nu a avut un final fericit pentru zonă, a convins autorităţile să facă un compromis în altă parte a Bucureştiului, prin lărgirea trotuarelor pe Calea Victoriei. Cultura în oraşe mici Oraşele mici sunt la polul opus. Ceea ce câştigă prin bunăvoinţa autorităţilor locale sau prin fondurile pe care reuşesc să le atragă ONG-urile, pierd din pricina unei infrastructuri care nu le permite să ofere cultură de calitate. Bistriţa a atras 200.000 de lei prin ONG-uri, ceea ce a determinat pentru prima dată o clasare în top 10. Oraşele mari au o serie de instituţii culturale care sunt susţinute cu bani de la guvern, în timp ce oraşele mai mici nu primesc câteodată niciun fel de fonduri de la Ministerul Culturii. SUPORT Investiţii locale Sfântu Gheorghe, un oraş cu puţin peste 60.000 de locuitori, conform recensământului din 2002, se situează pe locul trei în ierarhia oraşelor dezvoltate cultural. Motivul: administraţia locală a alocat în acest an culturii 302 lei pe cap de locuitor, în total, peste 18% din bugetul local. Sfântu Gheorghe nu are niciun cinematograf şi mai puţin de 500 de locuri în cele două săli de teatru. Asta atrage o participare redusă la evenimente culturale.