Uraganul devastator care a fost „Primul Război Mondial” a luat cu suflul său întreaga Facultate de Medicină a Universității Mihăilene, studenți și profesori laolaltă. Care a fost rolul medicilor în Marele Război?
„Eram puși să culegem roadele tranșeelor. Să scoatem din trupurile sfâșiate de grenade și obuze, din carnea amestecată cu țărâna și glodul șanțurilor, altă viață, bună pentru alte șanțuri. Am făcut să tacă în noi rostul unei vieți întregi închinate grijii de a păzi pe alții de boli și am ajutat la cel mai crunt măcel al atâtor mii de vieți tinere, din care numai noi știm câte și cum au ieșit. Am ajutat idealul național ca medici, ca ostași și ca români' — povestește dr. Mihai Ștefănescu-Galați, primul profesor de urologie de la Iași și decan al Facultății de Medicină (între 1926-1929), în cartea „Amintiri din Marele Război”.
În semn de omagiu, Clubul de literatură „V. Voiculescu” al Universității de Medicină și Farmacie propune, la cea de a doua întâlnire din acest an, lansarea acestei cărți, „Amintiri din Marele Război”, de Mihai Ştefănescu – Galaţi. Editarea volumului face parte din Programul Centenar al Municipalității ieșene și este coordonat de Dr. Richard Constantinescu. Întâlnirea va avea loc luni, 5 noiembrie 2018, în Aula „George Emil Palade” a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi , de la ora 17.30. Invitați speciali sunt Prof. Univ. Dr. Viorel Scripcariu, rectorul UMF Iași, și Col. Dr. Aurelian Corneliu Moraru, comandantul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar „Dr. Iacob Czihac” din Iaşi.
Cartea „Amintiri din Marele Război” va fi prezentată de trei studenți mediciniști: Theodor Florin Pantilimonescu, Bogdan Ștefănescu și Bogdan Ganțațuc.
„S-a scris mult din și despre război. Scrisori, poezii, jurnale, memorii, tratate sau articole științifice. Pentru unii a fost mai important să spună poveștile cele mai convenabile despre o anume perioadă din viața lor, iar la alții e mai relevant ce s-a lăsat înafara filelor de carte. „Amintiri din Marele Război” nu sunt relatări de pe front, nici explicații ale unor evenimente. Autorul merge către semnificație și poveste. Mihai Ștefănescu-Galați scrie povești care ne definesc. Despre vremuri incerte și dramatice. Propune o viziune a unei lumi. Și o face într-o manieră memorabilă. Cartea nu e rezultatul unor editări mentale ci, dacă e să-l cităm pe Garabet Ibrăileanu, „are savoarea lucrurilor naturale, necăutate”. Scriitorul-medic e spontan, are umor și spirit. E opera unui autor talentat, a unui om vrednic și de caracter. Un Om, așa cum scriam în prefață, «care a alergat mereu să facă bine celorlalți, mai degrabă decât sieși”, a declarat Dr. Richard Constantinescu , coordonatorul Clubului de literatură „V. Voiculescu”.
Dr. Mihai Ștefănescu s-a născut la Galați și a urmat studiile liceale la Liceul Statului din Iași, obținând diploma de bacalaureat în 1891. A urmat cursurile Facultății de Medicină din București, devenind doctor în medicină și chirurgie cu teza „Asupra relațiunei patologice între ficat și rinichi”, prezentată și susținută la 21 decembrie 1898. A fost numit asistent la catedra de Anatomie descriptivă a Universitații din București în 1896, specializându-se în urologie în perioada 1901-1905 sub îndrumarea profesorului P. Herăscu, întemeietorul urologiei românești.
Devine docent în chirurgie genito-urinară la Universitatea din Iași în 1905 și, începând cu 1906, ocupă postul de profesor suplinitor la catedra de Anatomie descriptivă a Facultății de Medicină din Iași, fiind numit în același an medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. A fost numit profesor titular la catedra de Clinică Genito-urinară în 1913, pe care a condus-o până 1938, când s-a pensionat pentru limită de vârstă.