Celebrul regizor Claude Lelouch, care filmează zilele acestea la Buftea, e convins că pelicula „Ces amours-là”, la care lucrează de 40 de ani, va face istorie în cinematografie.
Filmul pentru care Claude Lelouch se pregăteşte de 40 de ani, poate cel mai ambiţios din cariera sa, prinde formă zilele acestea la Studiourile MediaPro din Buftea. „Voi încerca să pun în el toate obsesiile mele de-o viaţă, tot ce m-a făcut să mă trezesc în fiecare zi, la 5 dimineaţa”, spune regizorul despre „Ces amours-là”. Visează la el de pe vremea când câştiga Palme d’Or cu „Un bărbat şi o femeie”, timp în care a tot pus la păstrare imagini. Scene filmate după program, în pauze, cu gândul la acest proiect, muncă ce ar valora în bani, după cum a estimat chiar el, cam 25 de milioane de euro. Comedia muzicală trece prin tot secolul XX, pe urmele iubirilor unei femei (jucată de Audrey Dana), şi se opreşte în special asupra anilor ă40-ă60. „Am văzut filmul românesc care a câştigat Palme d’Or - e magnific - şi după ce l-am văzut mi-a venit cheful să descopăr ţara asta”, explică Lelouch unul dintre motivele care l-au adus în România.
EVZ: Spuneaţi cândva că v-aţi pregătit timp de 40 de ani pentru acest film... Claude Lelouch: Cum sunt şi producătorul filmelor mele, m-am gândit la acest scenariu de foarte mult timp, de acum 40 de ani. Şi-mi spuneam atunci că peste 20, 30 sau, iată, 40 de ani – nu ştiam exact cât îmi va lua – îl voi face. Va fi un film despre trecerea timpului şi va fi una dintre ultimele mele pelicule. Nu ultima, ci una dintre ultimele, sper. Toată viaţa m-am gândit la filmul acesta. De aceea, în fiecare an, mi-am propus să filmez mai multe secvenţe de la toate filmele mele, câte 2-3 ore de imagini în care să profit de costume, de actori, de atmosferă. Deci am filmat viaţa, în aceşti 40 de ani, pentru că ea traversează toate poveştile noastre. Acum completez ce am deja cu scenele esenţiale, cu actori, apoi le voi combina. Ce am încercat eu să fac e aproape imposibil. Nici o companie de asigurări n-a fost dispusă să protejeze aceste imagini, care poate n-ar fi fost utilizate niciodată. Filmul acesta e un pariu, în întregime. Un pariu cu cinema-ul, pentru că vorbeşte şi despre cinema, şi despre muzică, iubire, viaţă, moarte, trecerea timpului. Voi încerca să pun în el toate obsesiile mele de-o viaţă, tot ce m-a făcut să mă trezesc în fiecare zi, la 5 dimineaţa. Voi vorbi despre tot ce iubesc şi tot ce urăsc, despre dragoste şi război – pe care-l detest din tot sufletul.
Aţi anunţat-o ca pe o poveste unică în istoria cinema-ului. Ce anume o va face unică? E un proiect nebunesc, nu vă imaginaţi câte secvenţe am adunat! Nici un producător nu s-ar fi băgat într-o aventură atât de lungă! Plus că tot ce am filmat nu e deloc rentabilizat, am profitat de faptul că eram în plin turnaj, îi puneam pe actori să joace, pe cameramani să lucreze puţin în plus. Sunt destul de mulţi actori care au jucat în acest film şi care au murit între timp. Îi voi resuscita. E o idee nebunească ce a încolţit acum 40 de ani şi s-a mărit încet până la acest proiect uriaş. E un omagiu adus cinema-ului popular, muzicii. E, în acelaşi timp, un film despre precaritate. Nimic nu ne aparţine. Ne spunem că avem o casă, o maşină etc. Nu. Totul ne este împrumutat pentru un timp. Vreau să le explic oamenilor că, indiferent cât vom cerceta, nu vom afla niciodată de unde venim şi unde ne ducem. Imaginaţi-vă că vă invit la cinema şi vă spun: „Vom rata primele zece minute şi vom ieşi cu zece minute înainte de final”. Nu cred că veţi mai veni cu mine la film. Aşa şi cu viaţa. Am ajuns aici în timpul filmului şi vom ieşi înainte de finalul lui. Trebuie să ştii să apreciezi secvenţele. Angoasele vin din trecut şi din viitor, nu şi din prezent, iar cei care vor rata prezentul vor fi nefericiţi. Iată despre ce vorbeşte filmul meu. E România decorul perfect pentru ce a rămas de completat la „Ces amours-là”? Am găsit aici nişte studiouri formidabile – Studiourile MediaPro, tehnicieni foarte buni şi nişte oameni fermecători. De aceea, mă bucur foarte mult că am şase săptămâni de filmat aici. Mai aveţi acum entuziasmul de la 20 de ani, când vine vorba de cinema? Eu trăiesc o mare poveste de dragoste cu cinema-ul, care durează de câteva zeci de ani. Iar când eşti îndrăgostit, eşti entuziast. Încă n-am învăţat totul despre cinema, eu încă învăţ, în fiecare zi. Am făcut 42 de filme şi de fiecare dată mă simţeam ca şi cum m-aş fi întors la şcoală. Când eşti autodidact, studiezi toată viaţa. Eu fac parte dintre cei care merg la şcoală toată viaţa. La primul dvs. film, „Le Propre de l’Homme”, s-a spus „Nu veţi mai auzi acest nume”. Cum vă priviţi acum eşecurile din carieră? Din fericire, au fost mai multe succese decât eşecuri, ceea ce mi-a permis să supravieţuiesc. M-am hrănit din toate filmele mele, şi eşecurile au avut rolul lor. Chiar, dacă mă gândesc, au fost foarte importante. Eşecul e cea mai bună şcoală din lume. Succesul continuu te face idiot, eşecul te pune pe gânduri şi te ambiţionează.
Prima încercare în regie a fost de fapt una riscantă, un reportaj în fosta URSS, cu o cameră ascunsă în haină. Da, era în timpul comunismului, în 1957. Mi-am luat o cameră pe care am ascuns-o bine şi am filmat tot ce am prins în drumul meu. A fost destul de riscant, dar m-am întors teafăr la producătorul meu – eram cameraman pe subiecte de actualitate - cu imaginile. Puteam fi arestat sub acuzaţia de spionaj şi să sfârşesc în Gulag. Totuşi, la Moscova am avut ocazia să fac un reportaj la un studio de film, în timp ce Mihail Kalatozov turna „Zboară cocorii”. Atunci mi-am spus „Iată ce-o să fac şi eu în viaţă”. A fost o călătorie foarte importantă pentru mine. Eu ador Rusia acum. De fapt, ador tot ce ţine de Europa de Est. Oamenii mi se pare foarte calzi şi foarte cultivaţi, iar femeile sunt foarte frumoase.
Filmul românesc vă e cât de cât familiar? Am văzut filmul care a câştigat Palme d’Or, e magnific şi, de fapt, după ce l-am văzut mi-a venit cheful să descopăr ţara asta. Dacă românii sunt capabili să facă un asemenea film, înseamnă că e un popor care iubeşte cinema-ul, mi-am spus. Aşadar, e ţara în care ar trebui să vin. DISTRIBUŢIE
Aimée se întoarce
Rolul principal feminin în „Ces amours-là” îi revine actriţei Audrey Dana, care va juca alături de Raphaël - un star în vogă în Franţa, Anouk Aimée, Dominique Pinon, Judith Magre, Christine Citti, Jacky Ido („Inglourious Basterds”) şi Salomé Lelouch, fiica cineastului. Aimée a devenit celebră cu filmul care i-a adus notorietatea şi lui Lelouch, „Un bărbat şi o femeie” (1966), premiat cu Palme d’Or şi cu un Oscar.
„În filmul acesta, curios lucru, rolurile mari le revin unor actori aproape necunoscuţi, iar cele mici, marilor vedete. Cum Anouk Aimée a jucat un rol foarte important în viaţa şi cariera mea, la un moment dat, m-am gândit să o aduc şi în acest film. Sunt şi imagini filmate cu ea în anii '60, când era tânără. Le voi combina”, spune Lelouch. Totodată, celebrul cântăreţ italian Massimo Ranieri a înregistrat zilele trecute, la Buftea, o melodie special pentru film. Partituri secundare au şi Florin Busuioc (ofiţer nazist) şi Zoltan Butuc (prizonier în lagăr). Bugetul filmului este de 7,5 milioane de euro.