Anul 2000, toamna, vorba bancului. Corneliu Vadim Tudor a stupefiat o țară întreagă după primul tur al alegerilor prezidențiale de atunci. Nici măcar adepților săi nu le venea să creadă: obținuse 28% și urma să pășească în turul II ca să se confrunte cu Ion Iliescu, primul plasat, cu 36%. Pe Ion Iliescu l-au salvat voturile dreptei, împărțite în turul I între Teodor Stolojan și Mugur Isărescu. Mai exact, a fost salvat de Doina Cornea care a făcut un apel public bubuitor, prin care a cerut cu disperare ca votanții celor doi să aleagă răul cel mai mic.
Ca să înțeleagă grozăvia și cei care erau prea tineri ca săși mai amintească acel moment, Doina Cornea era pentru Ion Iliescu, ceea ce ar fi fost Maica Tereza pentru Iosif Vissarionovici Stalin.
Dar să dăm filmul înapoi! Discursul legionaroid al lui Corneliu Vadim Tudor anunța că odată ales, va face ordine rapid, promițând că „dacă PRM vine la putere, vor avea loc execuții publice pe stadioane, după modelul chinezesc”. Asta, pentru că „țara nu mai poate fi guvernată decât cu mitraliera”, ajunsese Tribunul la soluția finală. Mai mult, era de părere că pentru a scăpa de „marele putregai în care se afla țara” „ne trebuie absolut războiul”, așa după cum a consemnat presa vremii. Adică, un discurs doar un pic mai primitiv decât al tefeliștilor neomarxiști ai lui Dacian Cioloș și Dan Barna. Acele momente memorabile la scara istoriei României au fost foarte bine reamintite într-o sinteză publicată 15 ani mai târziu, în Evenimentul Zilei, de fosta mea colegă Carmen Vintilă:
Emil Constantinescu s-a declarat „înfrânt de sistem” și a anunțat că nu mai candidează. Prin urmare, cu partidele de dreapta rămase fără un candidat, cu Ion Iliescu și PDSR pe partea stângă, mare parte din electorat a fost sedusă de discursul împotriva „hoților care au furat țara” al lui Corneliu Vadim Tudor. […] Vinovați pentru succesul lui Vadim au fost găsiți și Stolojan și Isărescu, pentru că nu s-au înțeles ca unul dintre ei să iasă din cursă și să-l susțină pe celălalt. […] Doina Cornea, disidentă a regimului Ceaușescu, a îndemnat electoratul de dreapta să aleagă „răul cel mai mic”, adică pe Iliescu. Astfel, în al doilea tur din 10 decembrie 2000, Vadim Tudor a obținut 33,17% din voturi, fiind devansat de Ion Iliescu cu, 66,83% din voturi.”
Ne puteți urmări și pe Google News
Nu știu cine va juca rolul doamnei Doina Cornea acum, dar cred că în toamna acestui an vom retrăi vodevilul din 2000. Să vedem cum!
Luni, la începutul acestei săptămâni, Călin Popescu Tăriceanu a declarat că nu mai dorește să candideze la alegerile prezidențiale: „În acest moment, candidatura la prezidențiale nu intră în discuție în ceea ce mă privește. Nu mai este o opțiune pe care să o analizez în momentul de față.”. Anunțul a fost făcut imediat după ce cererea DNA de ridicare a imunității sale a fost respinsă la vot, în plenul Senatului. Din această cauză, mulți jurnaliști au crezut că este vorba de o cedare la șantajul clasic al mafioților care alcătuiesc Statul Paralel: „Te dai la o parte sau te mănâncă DNA!” Eu nu sunt însă deloc de acord că lucrurile ar sta așa! Dimpotrivă, am motivele temeinice să cred că prin decizia sa, Călin Popescu Tăriceanu a făcut o mutare care deschide calea unui mat imparabil dat lui Klaus Iohannis.
Retragerea lui Tăriceanu lasă coaliția PSD-ALDE fără un candidat demn de luat în calcul pentru alegerile prezidențiale de la sfârșitul acestui an. Cel mai probabil, având în favoarea sa electoratul coaliției, acest candidat ar fi trecut de turul I. Alături de el, s-ar fi aflat actualul președinte, propulsat de electoratul său. Ceilalți eventuali concurenți, oricare ar fi fost ei, dintre aceia pe care îi putem anticipa la acest moment, nu ar mai fi contat. În mod cert, pentru Iohannis, Tăriceanu ar fi fost contracandidatul ideal în confruntarea din turul II, pentru că i-ar fi venit în sprijin mai toate voturile celorlalți candidați picați după turul I. Să ne imaginăm acum ce se va întâmpla prin retragerea lui Tăriceanu! Toate cuplurile de tur II cum spuneam, anticipabile până acum, Iohannis-Cioloș, Iohannis-Barna, țineți-vă bine, Iohannis-Ponta, saaau, de ce nu, Iohannis-Kovesi, îl vor împinge pe actualul președinte al țării în situația lui Ion Iliescu din anul 2000: aceea de a cere voturile dușmanilor săi de moarte.
Dacă în 2000, Ion Iliescu a fost înscăunat președinte al țării grație voturilor dreptei, ale adversarilor săi ireductibili, este posibil în stil mare ca 19 ani mai târziu, Klaus Iohannis să mai poată prinde încă cinci ani de turism și de moțăială între pernele de puf ale Palatului Cotroceni doar cu voturile Ciumei Roșii.
Recomandările noastre
