Şi în urmă cu 71 de ani, campania partidelor a fost "condimentată" de bătăi, scandaluri la depunerea candidaturilor şi sloganuri populiste.

Politicienii de azi par să nu fi evoluat prea mult faţă de predecesorii lor din perioada interbelică, iar modul în care îşi fac campanie nu diferă spectaculos de cel abordat în urmă cu 70 de ani. În 1936-1937, susţinătorii diferitelor partide se luau la bătaie pe stradă, partidul aflat la putere le punea alegătorilor la dispoziţie mijloace de transport spre secţiile de votare, iar politicienii locali ţineau morţiş să se tragă pe sfoară unul pe celălalt ori de câte ori se întâlneau.

„Încălzirea“ pentru parlamentare

Pe 18 februarie 1936 au fost organizate alegeri parţiale pentru desemnarea unui deputat de Hunedoara, pe postul lăsat liber de Mitiţă Constantinescu, numit guvernator al BNR. Scrutinul au fost marcat de o bătaie electorală, pe modelul celei din urmă cu câteva săptămâni, de la Bucureşti.

„(...) Individul Zorgoni Petru, din comuna Densuş, care în ziua de 18 ll 936 pela orele 22.30 după termenarea votări a strâns un grup de circa 30-40 de indivizi din Partidul Naţional Ţărănesc la care lea dat de băut la el acasă până ea îmbătat după care au eşit cu toţi în stradă şi au început să strige trăiască roata (semnul electoral al PNŢ - n.r.). În acest moment a venit un grup de câţiva indivizi din Partidul Naţional Liberal şi au început şi ei să strige să trăiască boata (linia verticală - semnul electoral al PL). Din aceste demonstraţiuni sau luat la bătaie dând cu pietre unii în alţi şi spărgând o fereastră la agenţia Percepţiei Densuş. Atunci individul Zorgoni Petru în loc să liniştească spiritele populaţiei sa dus şi a luat arma de acasă şi a tras două focuri fără să lovească pe cineva“, se arată într-un raport al Legiunii de Jandarmi.

Ieri, „Vagonul“, azi „Autobuzul“

Tot la alegerile parţiale din 1936, prefectul Romulus Miocu (candidat al Partidului Liberal pentru postul de deputat) cerea Ministerului Internelor, printr-o telegramă: „Rugăm a interveni la Direcţiunea generală CFR ca pe ziua de 18 februarie 1936 să pună la dispoziţia alegătorilor vagoanele solicitate de noi dela secţia 5 Mişcare CFR Timişoara (...) şi anume: Din gara Vaţa de Jos la secţia de votare Birtin vor călători circa 1000 de alegători cu reîntoarcerea după masa (stop). Cu trenul dinspre Lugoj la secţia Dobra vor călători circa 800 de alegători iar la trenul nr. 2703 cu plecare din staţia Caransebeş am cerut ataşarea a 8-10 vagoane pentru alegătorii secţiei Sarmizegetusa la această secţie sosind alegători şi cu trenul nr. 2704 cu plecarea din gara Subcetate pentru a căror transportare am mai cerut ataşarea a 6 vagoane (stop)“.

Minerii, masă electorală

În preajma alegerilor „la termen“ din 1937, cei mai activi păreau a fi legionarii, atât cei conduşi de Corneliu Zelea Codreanu, în organizaţia „Totul pentru Ţară“, cât şi cei aflaţi sub oblăduirea lui A.C. Cuza şi Octavian Goga, liderii Partidului Naţional Creştin. Minerii din Valea Jiului erau folosiţi şi atunci drept masă de manevră electorală. „(...) Acum când a luat fiinţă în Lupeni organizaţia partidului „Naţional Creştin“ o bună parte dintre aceştia (muncitorii din Valea Jiului - n.r.) s’au înscris în această organizaţie, dând astfel naştere la o reacţiune din partea muncitorilor minoritari cari au început să acuze pe muncitori români, că sunt fascişti şi că luptă contra intereselor muncitoreşti, determinând pe o parte dintre conducători să excludă din sindicate pe cei înscrişi în alte partide. (...) Preşedintele organizaţiei Naţional - Creştine din Lupeni păr. Sandru Victor la fel a ţinut să lămurească aderenţilor, că din contră partidul Naţional - Creştin este cel care va lupta cu mai mult succes pentru revendicările muncitoreşti“, se arată într-un raport al poliţiei, din data de 20 noiembrie 1937.

Scandal la uşa tribunalului

Poliţiştii de la acea vreme au avut destul de lucru şi din cauza politicienilor locali. Astfel, la depunerea listelor de candidaturi, reprezentantul PNŢ a provocat un mic scandal în clădirea tribunalului. „(...) Când s-a deschis uşa, d-l avocat Roman Iosif (reprezentantul PNŢ) a luat-o la fugă pentru a ajunge cel dintâiu la ghişeu. În faţa acestei situaţii pentru a evita eventuale incidente, m-am postat în faţa uşei a doua, pentru a nu permite accesul în Tribunal decât în ordinea stabilită. Fiind însă presat de la spate de toţi cei care se aflau în faţa Tribunalului, a trebuit în cele din urmă să cedez şi am trecut din faţa uşei. În acest timp doi dintre cei cari se aflau prezenţi pentru susţinerea candidaturilor au sărit la avocatul Roman pentru a-l reţine dând posibilitatea celorlalţi cari au venit înainte să-şi depună mai întîiu listele“, potrivit unui raport al poliţiei din acea perioadă.

Un raport al Legiunii de Jandarmi: " Din aceste demonstraţiuni sau luat la bătaie dând cu pietre unii în alţi şi spărgând o fereastră la agenţia Percepţiei Densuş. "  MIŞCAREA LEGIONARĂ

Campanie finanţată din vânzarea fierului vechi

Cu cât se apropiau alegerile cu atât se înteţeau şi informările către poliţie, care aveau ca subiect mişcările de campanie ale legionarilor. Într-una dintre acestea se vorbeşte despre o acţiune a legionarilor din zona comunei Baia de Criş, care colectau fier vechi şi-l trimiteau cu vagoanele la Bucureşti. Fierul urma să fie vândut, iar cu banii obţinuţi se finanţa campania electorală. Alte informări vorbeau despre o mobilizare exemplară pregătită de legionari chiar pentru ziua alegerilor, când, în grupuri de câte 20, urmau să „supravegheze zona fiecărei secţii de votare“ şi chiar să convingă alegătorii să susţină partidul condus de către Corneliu Zelea Codreanu.

STRATEGII INTERBELICE

Atacuri electorale şi mesaje hilare

Mesajele electorale din 1937 seamănă, unele chiar coincid, cu cele de acum.

Uşoarele exagerări nu lipseau nici ele, mai ales în cazul tărăniştilor. Pe afişul electoral al candidatului Mihai Popoviciu scria: „În vremurile grele de azi el este aici trimisul lui Dumnezeu şi al lui Iuliu Maniu în lupta pentru scuturarea nouei iobăgii ciocoeşti“.

Cea mai mare manifestare din campania electorală de la 1937 a fost mitingul PNŢ de la Deva, la care au participat 1.200 de oameni, cei mai mulţi dornici să-l vadă pe Iuliu Maniu. De altfel, liderii ţărăniştii au şi marşat pe ideea că Maniu este „îngerul salvator“ de care au nevoie ardelenii. „Credeţi că degeaba a ales Partidul Liberal ziua cea mai scurtă din an pentru votare (20 decembrie - n.r.)? Ci cu scopul ca la adăpostul nopţii să fure urnele. Am auzit că sunt judecători cari nu împart cărţile de alegători (la acea vreme în secţia de votare puteau intra doar cei care deţineau cărţi de alegători, vizate de Ministerul Justiţiei - n.r.) (...) vom face echipe de sancţionare şi vor plăti cu viaţa îndrăzneala lor. Ne trebuie curaj şi curajul ni-l dă Dl. Iuliu Maniu, care este însăşi voinţa naţională“, spunea la momentul respectiv liderul ţărănist Ieronim Antimescu.

„Votaţi triunghiul“

În ce priveşte oferta electorală, lucrurile erau, ca şi acum, simplificate la maximum. „Votul vostru nu trebuie să meargă la partidul naţional-ţărănesc, căci acest partid este plin de elemente reacţionare şi şovăielnice“, îşi sfătuia Partidul Social-Democrat din România alegătorii.

„Dacă VREŢI ca impozitele de tot felul să fie aşezate după puterea şi averea fiecăruia; / Dacă VREŢI eftinirea preţurilor la toate articolele industriale prin desfiinţarea trusturilor şi cartelelor marilor capitalişti; / Dacă VREŢI să aveţi drumuri bune şi mijloace de transport civilizate (...); / Votaţi triunghiul (semnul electoral al Partidului Social-Democrat - n.r.)“, se arată în scrisoarea deschisă.