Războiul nu înseamnă numai bubuit de tunuri, huruit de şenile tancuri ori scârşnete şi şuierături de rachete. Aceasta este numai partea văzută. Cea care produce dezastrele impresionante, care se dau la televizor. Morţi, răniţi, oameni dezrădăcinaţi, spitale şi, mai nou, maternităţi bombardate şi distruse. În spatele lor se defăşoară un altfel de război, pe tăcute, un război al intelgenţelor, pe care specialiştii adevăraţi sau de ocazie, îl numesc „război hibrid”. Mai pe înţeles, este vorba despre fabricile de zvonuri, zvonuri false care pot produce la fel de mut rău, ca şi tunurile sau rachetele.
Dacă stăm să analizăm ultimile evenimente de când a început „războiul de la graniţele noastre”, eu cred că vom constata că acest al doilea tip de război, cel hibrid, se desfăşoară deja şi la noi, în România. Şi nu de acum, de când a început conflictul din Ucraina, ci mai demult. De mai bine de doi ani încoace.
De când s-a declarat pandemia de coronavirus, iar noi eram discreţionar, închişi în case, ca într-un arest la domiciliu, călcaţi în picioare de jandarmi dacă îndrăzneam să organizăm o mică petrecere de ziua cuiva drag, ori cocoşaţi cu amenzile dacă nu purtam masca aşa cum decisese Arafat. Războiul din Ucraina, nu a făcut decât ca toate aceste nenorociri abătute asupra noastră, să se îndesească.
O spun, fără teama de a greşi. În România se duce un război, de mai mulţi ani. Un război menit să ne dezbine, să ne transforme într-o turmă speriată, gata să accepte orice abuz din partea unui stat hrăpăreţ, care se vrea totalitar.
Să aduc şi argumente în favoarea acestei afirmaţii. Pe cele din pandemie le cunoaşteţi. Cunoaşteţi şi consecinţele pe care le-au avut asupra oamenilor, în special a copiilor, măsurile discreţionare care s-au luat. Şi despre jafurile din pandemie am vorbit. Să vorbim acum, despre fabrica de zvonuri care funcţionează cu motoarele în plin în România, profitând de războiul din Ucraina.
Iată câteva exemple
S-au dat pe televizor imagini înfricoşetoare, cu tancurile în curtea centralei nucleare de la Cernobâl, însoţite de comentarii şi mai înfricoşetoare, cum că tot personalul a fost luat ostatic de către ocupanţii ruşi. O tehnică de manipulare simplă, de sorginte kaghebistă, cu care noi, românii, ne-am mai confruntat. Adică, un adevăr spus doar pe jumătate. Cernobâl a fost bine ales ca exemplu, deşi ruşii mai ocupaseră şi alte centrale nucleare. Dar Cernobâl ne trezea amintiri groaznice. Nu s-a spus însă că toate cele trei reactoare funcţionale fuseseră oprite. Că este bine că personalul, adică oamenii pricepuţi, rămăseseră pe loc să aibă grijă de centrală. Cine aţi fi vrut să asigure securitatea ei? Tanchiştii ruşi? S-a sugerat apoi, că s-ar putea să se găsească vreun cap pătrat, care să tragă în sarcofagul care acoperă reactorul ce a explodat în 1986 şi astfel să se elibereze radiaţiile pe care le ţine el captive. Dar nimeni nu a spus că fix soldaţii ruşi au murit cu miile în 1986, încercând să stingă incendiul şi apoi să construiască acea structură protectoare de beton şi că măcar de la părinţi sau bunici, militarii de acum aflaseră de nenorocire. Trebuie să fi fost cel puţin duşi cu capul să-şi provoace singuri rău.
Rezultatul acestor zvonuri?
Acestor adevăruri spuse pe jumătate. Panică generală şi dispariţia rapidă a iodurii de sodiu din farmacii. În zadar specialiştii au anunţat că nu există pericol de radiaţii. În zadar medicii au avertizat că iodura de potasiu, care în urmă cu ani ni s-a dat nouă practic degeaba, pentru că ruşii au ţinut ascuns dezastrul de la Cernobâl mai bine de trei zile, este eficientă dacă se ia în primele ore de la catastrofa nucleară şi nicidecum preventiv, pentru că face rău, distruge tiroida. Că se dozează în funcţie de vârstă. Totuşi, iodura de sodiu a dispărut şi mulţi au luat-o preventiv, să fie, dacă s-o întâmpla ceva. Iar adevărul spus trunchiat şi-a atins scopul. Mulţi români şi-au nenorocit tiroida.
Al doilea zvon care circulă tot de mai bine de două săptămâni este că războiul vine şi peste noi, în cida asigurărilor pe care ni le dau aliaţii din NATO că aşa ceva nu se va întâmpla. Iar dacă, Doamne fereşte, s-ar întâmpla, în nici un caz nu vom fi singuri. Ci împreună cu aliaţii noştri. Destui „strategi militari” afirmă doct că: „Lasă, mă, că până vin americanii, ne fac ăia praf.” Sau: „Nu o să-şi trimită nemţii şi francezii soldaţii, să moară apărând România.”
Rezultatul acestui zvon? Tot românul care avea un bănuţ de-o parte, a năvălit la schimbul valutar, ca şi cum dacă ar veni războiul şi în loc de lei ar avea euro în buzunar, i-ar ocoli glonţul sau racheta. Fiind cerere atât de mare, rata de schimb euro/leu s-a schimbat radical în favoarea monedei europene.
Cel de-al doilea efect a fost coada de la paşapoarte. Patrioţii care, de grija românilor, să nu moară de covid, au adus prin încredinţare directă, la preţuri exorbitante, care i-au îmbogăţit peste noapte, măşti neconforme, izolete şi concentratoare de oxigen care nu sunt, dragostea de patrie îi îndeamnă acum să se care cât mai departe de România. Tot din iubire de moşie, desigur, ca dacă vine cumva rusul, să găsească gol aici. Să intre numai cu fanfara şi nu să nu tragă nici un obuz, ca nu cumva să le dărâme vilele. Că, cine ştie, vremurile se pot suci şi poate se vor întoarce. Sunt sigur că aţi remarcat, fiecare dintre dumneavoastră, că România este plină de maşini de lux cu numere de Ucraina, că în hotelurile de cinci strele nu mai sunt locuri şi că refugiaţii sunt şi bărbaţi tineri, care nu ar fi avut voie să părăsească ţara. Ar fi trebuit să stea să o apere. Sunt orbanii, câţii, iohannişii de la ei. Dovada că oricunde în lume, necazul, cât de rău ar fi el, tot omul necăjit îl cară în spate, în timp ce şmecherii stau la lojă şi se uită. Acum, la noi, în România, sunt la linia de start, gata să sprinteze mai ceva decât Usain Bolt, cu paşapoartele în mână şi buzunarele pline de euro din tunuril pandemiei, către locuri mai liniştite, orbanii, câţii şi iohanişii noştri. Pentru că şi la noi, tot amărâţii, cei închişi în case de Arafat, cei cocoşaţi cu amenzi şi călcaţi în picioare de jandarmi, vor rămâne aici să lupte, dacă va fi cazul.
Săptămâna asta a fost un veritabil festival al manipulării. A început în America unde Victoria Nuland, subsecretar de stat pentru afaceri politice al Statelor Unite, chemată de senatori republicani la interviu – iar în SUA, când un demnitar este chemat să fie anchetat de senatori, nu e ca la noi, unde facem o comisie din tot felul de măscărici şi îngropăm cazul, ci este aproape ca o invitaţie la sinucidere – a recunoscut un fapt îngrozitor: „Ucraina dispune de o instalație de cercetare biologică și suntem, de fapt, destul de îngrijorați de posibilitatea ca forțele ruse să încerce să preia controlul asupra acesteia”, a declarat numărul trei al diplomației americane, preluată de AFP. Cu alte cuvinte – interviul a fost mai detaliat – pe teritoriul Ucrainei există laboratoare finanţate de americani, unde se pot produce arme bacteriologice, care ar putea cădea în mâinile ruşilor.
După această ştire reală, a urmat una falsă. Că şi în România ar exista astfel de laboratoare. Care astfel, ne-ar putea transforma în ţintă penrtru ruşii dezlănţuiţi. Se aduc şi argumente. Cum că de-aia a ieşit Iohannis preşedinte a doua oară şi cea care a venit să-l felicite a fost chiar Victoria Nuland. Iar vineri, în România a venit Kamala Harris, vicepreședintă a Statelor Unite ale Americii. Probabil să vadă dacă viruşii din presupusele laboratoare se simt bine.
Miercuri seara a fost apogeul. Cel puţin până acum. A plecat din Beiuş. O mică localitate în judeţul Bihor. La benzinăria MOL din localitate a crescut preţul foarte mult, într-un interval scurt de timp. Vestea s-a răspândit foarte rapid în toată ţara. Rezultatul? Panică generală. Benzinării luate cu asalt, cozi interminabile, benzinari care au săltat preţurile după bunul plac şi nu au mai dat chitanţe oamenilor fericiţi că au apucat să cumpere carburant, umplând nu numai rezervoarele, ci şi pungi din plastic sau chiar tomberoane. Un haos general. Aproape toată România posesoare de autovehicule a năvălit la benzinării.
Să judecăm un pic
Beiuş este o localitate care are puţin peste 10.000 de locuitori, cu sugari cu tot. Dacă toţi locuitorii, în clipa în care acrescut preţul la pompă, ar fi pus mâna pe telefoane să-şi sune rudele din ţară şi ar fi postat pe reţelele de socializare, nu avea efectiv cum să se împrăştie vestea aşa de repede. La numai o jumătate de oră de când s-a modificat preţul la Beiuş, cineva m-a sunat de pe A2. Oprise la o benzinărie, nu pentru că nu mai avea carburant, ci pentru a-şi cumpăra o apă şi a merge la toaletă. Mi-a spus că face şi plinul, cu 8,5 lei, că i-a spus benzinarul că la Constanţa, către care se îndrepta, litrul de carburant trecuse de 15 lei. Este limpede că cineva s-a ocupat profesionist de răspândirea acestui zvon şi crearea panicii care i-a urmat. Şi tare mă tem să nu fi fost doar o „repetiţie cu costume”, cum se spune în teatru, repetiţie pentru ceva mult mai rău care va urma.
Poate unii nu aţi băgat de seamă, dar au apărut deja specialişti în agricultură care spun că Ucraina şi Rusia furnizau foarte mult din producţia mondială de cereale. Ceea ce nu se va mai întâmpla anul acesta, cele două fiind în război şi nimeni nu a mai avut timp să are şi să semene. Aşa că va urma o criză alimentară de proporţii. Uitând însă să spună aceşti specialişti, că România este şi ea producătoare de cereale, că în mai mulţi ani am fost pe primul loc la export în UE, că niciodată nu am consumat întreaga cantitate pe care am produs-o.
Deocamdată, această nouă manipulare menită să ne sperie, nu a avut efectul scontat. Rafturile magazinelor nu s-au golit de produsele de bază, aşa cum s-a întâmplat la începutul pandemiei. Dimpotrivă. În mod paradoxal, s-au format cozi uriaşe la hârtie igienică. Spun paradoxal, pentru că dacă nu ai ce mânca şi ai burta lipuită de şira spinării, nu-ţi prea mai foloseşte hârtia igienică.
Am dat doar câteva exemple de manipulare şi efectele lor. Unele foarte grave: războiul care sigur vine peste noi, laboratoarele secrete, iminenţa unui dezastru nuclear, scumpirea carburanţilor, foametea care începe să-şi arate colţii…Concluzia la care am ajuns eu este că toate acestea sunt puse la cale, pentru a-i transforma pe români într-o turmă speriată, deznădăjduită, fără nicio speranţă că ziua de mâine le-ar mai putea aduce ceva bun.
De ce? Pentru că enunţurile scelerate de la Davos, pot fi aplicate mai uşor unor cetăţeni speriaţi, gata să renunţe la drepturile lor şi să-şi abandoneze destinul în braţele tătucului-stat, decât unor oameni conştienţi, care ies în stradă şi se bat cu forţele de ordine pentru a şi le apăra. Dar şi pentru că nişte oameni disperaţi şi fără nicio perspectivă, îşi abandonează mai uşor agoniseala în mâinile statului, aşteptând cuminţi în telemuncă, să vină de trei ori pe zi la uşa lor drona cu blidul de mâncare eco, ce nu încălzeşte planeta, oferit de statul-grijuliu.
Războiul acesta din Ucraina se va sfârşi, aşa cum s-a sfârşit şi pandemia. Depinde de noi ce rămâne după şi dacă vinovaţii pentru aceste nenorociri vor fi traşi la răspundere, astfel încât nimeni, niciodată, să nu mai îndrăznească să facă aşa ceva omenirii.