Într-o zi de 8 noiembrie a anului 1900 se năştea Margaret Mitchell, autoarea celebrului roman "Pe aripile vântului". A lucrat la roman 10 ani. Chiar în ziua apariţiei romanului, în iunie 1936, a înregistrat un imens succes de librărie, vâzându-se 50.000 de exemplare. Romanul a fost tradus în 21 de limbi şi faima lui este interminabilă. La fel şi faima ecranizării romanului: filmul cu acelaşi titlu- "Pe aripile vântului" primea în anul 1940 Premiul Academiei americane de film, şi aprecierea nemuritoare a cinefililor.
În volumul "Mărturisirile unui actor", care poartă semnătura inegalabilului actor sir Laurence Olivier, există interesanta şi captivanta relatare a modului cum s-a ales distribuţia filmului "Pe aripile vântului" şi cum a ajuns actriţa Vivien Leigh să joace rolul vieţii sale în această peliculă, deşi la început nu i se dădea nici o şansă. "Împreună cu cel puţin o mie, dacă nu zece mii de alte actriţe, Vivien era diabolic de hotărâtă să joace rolul lui Scarlet O'Hara din "Pe aripile vântului"", spune Laurence Olivier în memoriile sale, din care spicuim în cele ce urmează. Trei candidate "Chiar dacă şansele ei nu erau prea mari, eu însumi nutream în taină această ambiţie pentru ea (…). Între timp schimbasem câteva vorbe pe îndelete cu Myron Selznick, lăsându-l să înţeleagă că o să vină să mă viziteze o persoană care ar putea să îl intereseze în mod cu totul deosebit. M-a privit cu un aer de om atotştiutor, după care am schimbat subiectul. (…) Am dus-o pe Vivien la Myron, care a studiat-o, uitându-se când la ea, când la mine, când iarăşi la ea, cu un interes crescând. Cu un aer nevinovat, i-am zis: <ce>. Myron încuviinţă încet din cap, începând în sfârşit să înţeleagă care fusese planul: fratele său, producătorul David Selznick, care trebuia de o vreme să înceapă turnările la "Pe aripile vântului", întâmpina dificultăţi în alegerea protagonistei. Pentru rolul lui Rhett Butler, ceruse de la început, chiar publicului american să-l aleagă. Publicul răspunsese cu mai multe milioane de voturi, aproape unanime, în favoarea lui Clark Gable. Leslie Howard constituia o alegere atât de populară pentru rolul lui Ashley Wilkes, încât aproape că era evidentă de la sine, şi cam tot aşa stăteau lucrurile cu Olivia de Havilland pentru Melanie. Mai rămânea să fie aleasă actriţa pentru Scarlett. După o cernere îndelungată, David redusese lista finală la trei candidate: Joan Bennett, Paulette Goddard şi Jean Arthur. Planul lui a dat naştere la discuţii interminabile şi la enorme animozităţi (…)". Personajul perfect
"Într-o seară, Myron ne-a luat cu o maşină şi am pornit spre sud, către Culver City, unde, pe terenurile fostei societăţi Pathe, David Selznick ardea 40 de pogoane de exterioare vechi pentru scena incendiului de la Atlanta. Am văzut de trei ori docarul cu un cal trecând printr-o arcadă aprinsă, de fiecare dată cu aceeaşi dublură a lui Clark Gable, dar cu trei tipuri diferite în rolul lui Scarlett (…). Am întors capul către Vivien, al cărei păr era exact aşa cum trebuia să fie al lui Scarlett, ai cărei obraji erau splendid îmbujoraţi, iar buzele adorabil desfăcute, ochii verzi dănţuind şi scânteind de emoţie în lumina jucăuşă a flăcărilor. Mi-am zis în sinea mea <david>. M-am retras lăsându-l doar pe Myron pe câmpul de bătaie. David Selznick şi George Cukor se apropiau, iar Myron a făcut un pas în întâmpinarea lor. Arătând-o pe Vivien, zise: <david,>. (…) În decursul tratativelor pentru contractul cu Vivien, David exercită toate presiunile posibile pentru a obţine condiţiile cele mai avantajoase pentru el…". Laurence Olivier nu se înşelase, într-adevăr actriţa Vivien Leigh era cu adevărat întruparea personajului Scarlett O'Hara. "Pe aripile vântului" a fost declarat cel mai romantic film din toate timpurile, Scarlett O'Hara a rămas un simbol al puterii şi pasiunii, iar Vivien Leigh l-a iubit pe Laurence Olivier până la moarte… <iframe width="620" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/nACj50uq6_s" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>