Nu vreau să mai ţinem teorii, sau să facem afirmaţii pe care nu le aude nimeni. De treizeci de ani vorbim despre traficul de droguri din România.
Şi tot de treizeci de ani constatăm că, în ciuda semnalelor de alarmă trase de cetăţeni şi de presă, în ciuda nenorocirilor care izbucnesc din ce în ce mai des cu mare scandal, nenorociri provocate de consumul de droguri, nicio autoritate nu face nimic. Ci doar nişte explicaţii leşinate, pe care nu le mai crede nimeni.
La început, prin anii ’90, tot felul de „experţi” ne-au explicat că da, în România există droguri, dar că studiile au arătat că nu suntem decât o ţară de tranzit. Nu rămân aici, pentru că românului nu-i plac drogurile şi nici bani să şi le cumpere nu are. Acei prezicători docţi sunt acum generali în rezervă şi mănâncă pensii speciale, pentru că au servit ţara. Rezultatul servirii patriei de către ei? Ceea ce vedem astăzi. Droguri peste tot. Droguri dintre cele mai nenorocite, care distrug consumatorii. La capitolul ăsta, suntem în pas cu moda. Şi în România apar imediat ce sunt puse pe piaţă, cele mai noi şi mai distructive droguri.
Nu mai vreau să reamintim aici toate astea, pentru că oricum, ca în zecile de mii de alte dăţi, nu va auzi nimeni şi nu se va întâmpla nimic. Alte generaţii de generali, vor ieşi la pensie la 45 de ani, cu câteva mii de euro recompensă pentru că au prins, în toată cariera lor fulminantă care le-a şi adus gradele de chestor pe umeri, doi prăpădiţi de consumatori cu câte două pliculeţe la ei şi un traficant, care avea trei pliculeţe, pe două le consuma şi pe unul îl vindea unui alt rătăcit prin deşertul alb al narcoticelor.
Să lucrăm cu materialul clientului. A autorităţilor adică. Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, spunea la sfârşitul lunii august, anul trecut că, la acest moment: „Bătălia cu drogurile la categoria adulţi este pierdută. Prioritară este salvarea tinerei generații”! Şi prioritatea a dat roade imediat. La începutul toamnei, la 2 Mai, un membru al tinerei generaţii, spre care se îndrepta atenţia oamenilor lui Predoiu, care în numneroase rânduri, alături de alţi descreieraţi, postaseră pe reţelele de socializare cum se droghează, a comis tragedia despre care ştiţi. Atunci s-a trezit Ciolacu. Tot cu o declaraţie, desigur, că doar atât pot face: „Nu sunt de acord că statul a pierdut bătălia cu drogurile. Blocăm instanțele cu dosare pentru consum, dar marii traficanți scapă aproape întotdeauna nepedepsiți”.
Chiar aşa? Din cauză că instanţele sunt blocate cu dosare de nimic se trafică şi se consumă la greu droguri în România? După tragedia de la 2 Mai, am întrebat cum se face că într-o zonă „fierbinte” în ceea ce priveşte traficul şi consumul, Vama Veche – 2 Mai, în plin sezon, nu exista niciun drugtest. Pentru că nu am vrut să înghiţim vrăjeala că era unul, dar zăcea încuiat în sertarul unui poliţist care nu venise la serviciu. Niciun răspuns. Am întrebat de ce nu a fost adus unul de la Constanţa?
La fel, niciun răspuns. Am mers mai departe cu întrebările: De ce în Portul Constanţa nu există decât un singur scanner pentru controlat containerele dacă nu cumva conţin droguri, şi ăla vechi şi prăpădit, aproape nefuncţional, ca şi celelalte scannere care zac fără ca nimeni să vrea să le repare? La fel, niciun răspuns. Dar despre drugtestele pe care le are poliţia în dotare, pe care s-au cheltuit o groază de bani şi care nu sunt bune de nimic, pentru că la IML se dovedeşte aproape de fiecare dată că au dat eroare, iar cel acuzat că a consumat droguri este nevinovat, am mai vorbit.
Poate că în ultima ispravă în legătură cu drogurile, vom reuşi să găsim şi răspunsul la întrebarea din titlu: Cine a vrut ca România să piardă bătălia cu traficul de droguri?
Să lucrăm tot cu materialul clientului. Doctorul Marius Popa, șeful IML Constanța: „La nivelul serviciului nostru, nu avem posibilitatea să facem determinări cantitative, ci doar calitative. Pentru situațiile unde testul iese pozitiv, probele sunt transportate la București, la INML Mina Minovici, unde au un aparat numit gastromatograf, care face determinare si cantitativă. Așa este procedura. Avem și noi gastromatograf dar nu face și pentru droguri, ci doar pentru alcool.”- a declarat acesta pentru publicaţia „Republica”.
Va să zică, probele ajung la INML. Ce se întâmplă la Institutul Mina Minovici? Se alege praful de le, că tot vorbim de prafuri. Dinspre prima morgă a ţării vine o ştire cumplită: Începând de marți, Institutul Național de Medicină Legală (INML) a suspendat efectuarea analizelor toxicologice pentru droguri, întrucât echipamentele necesare pentru aceste teste, furnizate în comodat de către o anumită firmă timp de doi ani, au fost ridicate de către respectiva companie - informează „Antena 3 CNN.”
Cu alte cuvinte, în ţara noastră, la această oră, nu se mai pot face analize toxicologice, care să determine prezenţa drogurilor. Cu şi mai alte cuvinte, liber la trafic şi liber la consum, pentru că statul român, în bătălia cu drogurile, nu mai are arme. Este cu mâinile goale pe un front care din zi în zi face tot mai multe victime.
În cazul INML, nu mai este loc de declaraţii şi de promisiuni, ori constatări amare, precum cea a lui Predoiu. Aici este simplu. Cine a comandat, în urmă cu doi ani, aceste aparate? Din vina cui ele nu mai există? Cu nume şi prenume. Şi tot cu nume şi prenume şefii lor, şi şefii şefilor lor care, prin această situaţie, devin, practic, complici cu traficanţii.