Ancheta din Irlanda privind uciderea cu bestialitate şi apoi dezmembrarea cadavrului lui Francis „Frankie” Dunne, anchetă care îl are drept principal suspect pe un român care lucra în oraşul Cork, continuă.
V-am prezentat incredibila lui poveste. La rugămintea organelor de anchetă, nu i-am dat numele real. L-am numit Nicolae.
S-a format o comisie rogatorie, româno-irlandeză pentru anchetă şi s-a cerut şi spijinul Interpolului. Nicolae se apără, spunând o poveste absolut halucinantă.
Coronavirusul a oprit poliţiştii irlandezi
Astăzi, în România, ar fi trebuit să ajungă şase poliţişti irlandezi, conduşi de G. 0’Sullyvan, investigatorul care conduce ancheta, pentru a sta încă o dată de vorbă cu Nicolae. Regulile dure impuse de epidemia de coronavirus i-au împiedicat însă să vină la noi.
Violeta Oancea, avocatul lui Nicolae, ne-a declarat: „Astăzi, poliţiştii irlandezi ar fi trebuit să ajungă în România. Nu au mai putut din cauza epidemiei. Am discutat însă la telefon cu domnul O’Sullyvan şi am căzut de acord ca să încercăm noi să-i ajutăm de aici. Irlandezii voiau să aducă un portretist, care, după descierile clinetului meu, să încerce să facă portretele-robot ale celor doi pe care spune el că i-a văzut ucigându-l pe Francis Dunne. Asta dovedeşte că varianta clientului meu, este luată în seamă de poliţia din Irlanda. De altfel, clientul meu se află acasă, la Târgovişte, i-a fost frică să se mai întoarcă în Irlanda, unde avea un loc de muncă. Nu există nici un fel de măsură restrictivă luată împotriva lui, dar se pune oricând la dispoziţia anchetatorilor. Domnul O’Sullyvan mi-a spus că au făcut o adresă către Poliţia Română, ca un portetist de la noi să deseneze figurile asasinilor după descrierile lui Nicolae.”
Nicolae, criminal sau nevinovat căzut ca musca-n lapte
V-am prezentat pe larg povestea lui Nicolae, un tânăr de lângă Târgovişte, plecat îm Irlanda să-şi facă şi el o viaţă mai bună. A ajuns în oraşul Cork, al doilea ca mărime din ţară. A trăit prin case abandonate, a mâncat la cantina săracilor, a muncit când în construcţii, când pe la restaurante, a trebuit să se mute în postură de amant cu un homosexual filipinez ca să aibă un acoperiş gratis deasupra capului, care l-a dat în cele din urmă afară pentru că nu-l iubea destul, a locuit cu chirie împreună cu un pakistanez şi soţia lui, poloneză, cu care nu avea voie să vorbească, că aşa era regula casei.
La sfârşitul anului trecut, se aciuase la o casă părăsită. Din zona de sud a oraşului, cunoscută sub numele de Casa Castlegreine, de pe strada Boreenmanna. Casa, cândva una dintre cele mai frumoase din oraş, era acum prăsită. Proprietarii, unul a murit iar celălalt, bătrân, se află într-un azil. În această casă, mai ales în curte, se strângeau oamenii străzii din Cork, beau şi făceau scandal.
La sesizările vecinilor, Poliţia a restricţionat accesul în casa părăsită, baricadând uşile şi geamurile. Aici, în casa devenită acum liniştită, şi-a găsit adăpost şi şi-a încropit un culcuş, Nicolae. Intra pe un gemuleţ ce nu fusese bătut în cuie, de deasupra garajului. Socotea că este totul provizoriu. Se apropia sfârşitul de an. Îşi cumpărase bilet pentru 31 decembrie să se întoarcă în România pentru Revelion. Atât îi dăduseră liber patronii de la ultimul restaurant în care a lucrat. Urma ca la reîntoarcerea în Irlanda să-şi găsească o chirie convenabilă.
Pe 27 decembrie anul trecut, Nicolae pretinde că a fost protagonistul unei scene desprinsă din filmele de groază. Venise acasă după munca la restaurant. Cumpărase de la supermarketul din apropiere două bidoane de apă, o cutie de lapte şi o prăjitură. Când a intrat pe poarte casei părăsite, s-a trezit în spate cu un individ care agita o macetă şi care i-a spus că dacă ascultă ce-i spune, nu va păţi nimic. Dacă nu, îl spintecă.
Împins din spate cu maceta, a mers către terasa casei, unde erau doi indivizi. Unul lat pe jos, iar un al doilea în picioare, cu un cuţit mare cât o baionetă în mână. Nicolae spune că l-au pus să-l dezbrace pe cel întins pe jos. Atunci şi-a dat seama că este mort. Cel cu baioneta s-a repezit şi a hăcuit cadavrul. I-a tăiat mai întâi gâtul, apoi membrele. Pe Nicolae l-au pus să bage fragmentele de cadavru şi hainele victimei în nişte saci pe care îi aduseseră cu ei şi să le arunce în boscheţii din curtea din spate a casei.
Cadavrul ciopârţit a fost descoperit a doua zi în jurul prânzului, de către un vecin care-şi căuta pisica.
Cel ucis a fost identificat în persoana lui Francis „Frankie” Dunne. După amprente, pentru că avea capul zdrobit, încât nu i se mai cunoşteau trăsăturile.
Nicolae spune că după ce a aruncat sacii, cei doi, omul cu maceta şi cel cu baioneta, au dispărut. Lui i-a fost frică să iasă pe stradă, ca nu cumva să-i întâlnească iar. A fugit prin curţile vecinilor, apoi a ajuns într-un parc. A stat pe o bancă până l-a răzbit frigul. A plecat să se adăpostească la restaurantul unde lucra. A doua zi s-a dus la casa părăsită. Nu a mai putut intra. Era plin de poliţişti. L-a întrebat pe unul dintre ei ce se întâmplase, iar acesta i-a răspuns că fusese descoperit în curte un cadavru decapitat. Nicolae nu a mai stat pe gânduri şi a fugit direct la aeroport.
Era convins că vor ajunge imediat la el şi, fiind imigrant, îl vor condamna pentru crimă. Nu a găsit cursă directă spre Bucureşti. A plecat prin Glasgow. Între timp, poliţia l-a identificat ca fiind locatarul clandestin din casa părăsită, în curtea căreia se petrecuse grozăvia. După un plic pe care l-au găsit în culcuşul lui.
Patronul restaurantului unde lucra, făcea şi el evaziune fiscală. O parte din bani îi plătea oficial, pe card, iar restul le dădea direct în mână angajaţilor, cash, într-un plic în care punea şi un fel de fluturaş cu numele fiecăruia şi suma. Numele lui Nicolae a fost găsit în plicul din casă. Când a coborât să schimbe avionul, a fost reţinut de poliţie. Le-a spus că nu ştie nimic, iar anchetatorii i-au dat drumul.
Când a ajuns în România, a telefonat la poliţia irlandeză, la numărul pus la dispoziţie de aceasta pentru cei care aveau date despre asasinatul din strada Boreeenmanna. Le-a spus cine este şi le-a povestit ceea ce văzuse. S-a format comisia rogatorie.
Nu este singura crimă din zonă cu victimă boschetar
Poliţia irlandeză a continuat ancheta în Cork. La ea participă peste 40 de poliţişti. S-a luat fiecare casă, din uşă în uşă şi s-a discutat cu locatarii. De asemenea, au fost luate imaginile de la toate camerele de supraveghere din zonă.
S-a stabilit că victima Francis Dunne, avea familie. Dar refuzase să lucuiască cu aceasta. Fusese însă la ei de Crăciun şi petrecuseră împreună. După care plecase iarăşi pe străzi. Aşa alesese el să-şi trăiască viaţa. Ultima oară a fost văzut în viaţă pe 27 decembrie, pe camerele de supraveghere, în acelaşi supermarket cu Nicolae. Nu erau împreună. Locuia, dacă se poate spune aşa, în centrul Clorkornin al adăpostului Cork Simon. Stătea acolo alături de alţi zece oameni fără adăpost. Centrul este situat pe… strada Borenmanna. Adică, Nicolae al nostu trăia pe aceeaşi stradă cu victima.
Conform presei irlandeze, poliţia nu exclude deloc posibilitatea ca asasinatul de la casa casei Castlegreina să fi fost comis de două sau mai multe persoane. Ceea ce înseamnă că varianta lui Nicolae ar putea fi adevărată. Chiar să fi dat peste cei doi în curtea casei părăsite.
Şi mai este încă ceva foarte important. Francis Dunne nu este singurul homeless care a fost ucis în ultima vreme în Cork. În luna octombrie a anului trecut, Timmy Hourihane, un fost bucătar care dormea într-un cort, a fost găsit omorât în bătaie pe strada Mardyke Walk. Criminalii nu au fost până acum descoperiţi.
Aşadar, povestea lui Nicolae s-ar putea să fie adevărată. Dacă punem la socoteală şi cel de-al doilea cadavru, există şi ipoteza că doi sau mai mulţi descreieraţi, ucid oamenii fără adăpost în Cork, Irlanda.