De mai bine de 100 de ani, expresia ”Traiască România Mare” a devenit un alt simbol național important al românilor. Fie că sunt de la orașe sau din mediu rural, românii strigă la 1 Decembrie, Ziua Națională a României: Trăiască România Mare.
Dar cine a fost primul român, care, practic, a patentat această expresie, și unde a fost strigată pentru prima oară, foarte puțini români cunosc aceste lucruri.
Ei bine, primul român care a fost auzit strigând expresia ”Trăiască România Mare”, este profesorul de religie Ioan Broșu, din Sibiu, și a fost auzită la Alba Iulia, pe data de 1 Decembrie 1918.
Arhivele vremii au fost studiate de cunoscutul preot și profesor universitar Constantin Necula, cel care susține acum că profesorul Broșu, este autorul expresiei rostită de românii de pe toate meleagurile.
„Profesor de religie al copiilor români care făceau şcoală în şcolile germane. Acest Ioan Broşu ... reapare în dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, semnând pe credenţialele din zona Sibiului. Broşu face un gest, trecut sub tăcere de istorici, dar care există consemnat, o spune Silviu Dragomir la înmormântarea lui. Broşu vede acolo, la un moment dat, că politicienii, ca toţi politicienii în anumite zone, se apucau şi negociau ei, mai spuneau „hai să facem şi asta, mai punem şi asta pe hârtie”, deşi Declaraţia fusese adoptată ... Broşu, probabil că, fiind o fire mai nervoasă, fiind şi poet, trebuia să se manifeste ca atare, iese pe o piatră în faţa naţiunii române, şi despre el se spune că ar fi spus public (…) „Trăiască România Mare!”. Este primul care afirmă public, la Alba Iulia, la 1 Decembrie, „Trăiască România Mare!”, a declarat preotul Constantin Necula, citat de evenimentulistoric.ro.
Expresia a lovit ca un ”tzunami” în Sala Marii Uniri
La acel moment, spun istorii, expresia strigată de profesorul Broșu s-a întins rapid peste toți cei peste 100.000 de români, veniți la Alba Iulia. Trebuie să fi fost un moment de imensă bucurie națională să auzi atâția oameni strigând cât puteau de tare: ”Trăiască România Mare”.
După momentul de mare efuziune populară, același profesor Broșu s-a întors în Sala Marii Uniri, și le-a spus celor prezenți, într-un grai curat ardelenesc: ”no, acum semnați”.
Acesta a fost și moment în care toți intelectualii români de la acea vreme au cedat și au proclamat unirea Transilvaniei cu România.
Ioan Broşu a devenit diplomat de carieră
După 1918, Broșu a îmbrăcat haina diplomației, fiind trimis de Regele Carol, la Paris, în funcția de ambasador al Regatului României.
„Broşu, ca să înţelegeţi că este verificată ascensiunea lui, este primul ambasador plenipotenţiar cu afaceri speciale la Paris, este omul care reia relaţiile politice prin ambasadă, cu Germania, este consul în Elveţia şi pune la punct, prima relaţie serioasă cu Berna şi este omul care redă României, relaţiile politice cu Belgradul. Ne-a luat aproape patru ani de zile să găsim firul acesta, pentru că arhiva Ministerului de Externe este în continuare externă”, mai afirmă părintele Necula.
De numele lui Broșu se mai leagă și transferul tezaurului Poloniei, în România, la Constanța, pentru a fi salvat din fața atacului iminent al Germaniei naziste și a Uniunii Sovietic. În 1939, tezaurul Poloniei, a ajuns în Canada, prin România, la bordul unui vapor încărcat la Constanța.
Ioan Broşu a murit la 57 de ani, în 1943, fiind înmormântat alături de familia sa în cimitirul bisericii Sfânta Treime, din cartierul Dârstele, din municipiul Braşov, potrivit lui Mircea Gheorghe Abrudan.