„Avangardist târziu la debut, Moise Kahn avea o cultură vastă și multilaterală, servită de un stil clar, ironic, inteligent: clasic, dar dedat la toate modernitățile. Și postmodernitățile”.
La 16 august, Ovid S. Crohmălniceanu, născut Moise Kahn în Galații prietenei sale Nina Cassian, ar fi împlinit 98 de ani, prilej pentru un portret de referință marca Paul Cernat.
„Unii hateri, care nu i-au iertat niciodată episodul realist-socialist, îi reproșează că a a ajuns universitar la Litere ca inginer. Mersi. Inginerul ăsta a dat clasă la n „filologi” cu patalama. Chiar în perioada „obsedantului deceniu”, a scris destule texte valabile și azi. Înainte de orice, a fost cel care a garantat pentru autorul Moromeților, pe termen lung” - apreciază criticul literar Paul Cernat. În continuare: „Avangardist tîrziu la debut, avea o cultură vastă și multilaterală, servită de un stil clar, ironic, inteligent: clasic, dar dedat la toate modernitățile. Și postmodernitățile. A fost un critic corect, obiectiv și exigent, care a ținut, ca puțini alții, la literatura română; unul dintre cei mai buni critici literari postbelici, de fapt. A repus în circuit (controlat, dar... a repus!) destui scriitori trași pe linie moartă. Și „a ținut spatele” multor proscriși sau incomozi. Generația ‘80, mai ales prozatorii „desantiști”, îi datorează anii formării și afirmării, în perioada noului cenaclu Junimea (1970-1991)”.
Îi datorăm și cîteva cărți nedepășite pînă azi: cea mai bună istorie a literaturii române interbelice (trilogia Literatura română între cele două războaie mondiale), Literatura română și expresionismul (unde Gîndirea e reabilitată credibil), Cercul Literar de la Sibiu (în colaborare cu Klaus Heitmann) și postuma Evreii în mișcarea de avangardă românească. Preferata mea rămîne însă Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (despre Sadoveanu, Camil, Rebreanu, Hortensia și Mateiu), unde criticul jonglează creator cu cinci „metode critice” moderne, făcînd spectacol. Memoriile pline de miez din Amintiri deghizate tac multe, dar spun la fel de multe - dincolo de anecdotic, dar nu dincoace de el, sagacitatea „descifrării” oamenilor din opere e, punctul forte al criticului - mai menționează Paul Cernat.
„Și, să nu uit! excelent prozator SF în istoriile lui «insolite». Asemeni lui Caragiale, dar din alte motive, s-a expatriat, în anii ‘90, la Berlin, unde a și murit. Va fi fost, probabil, mîhnit de revanșismul antistîngist cu substrat antisemit al anticomuniștilor de ziua a șaptea? nu știu dacă doar asta. Odată cu el și doamna sa Ruth, a murit și cîinele lor Ronț”, a încheiat Cernat.
Recomandările noastre
