Sfinţii Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor şi Anempodist au trăit în Persia, în timpul domniei regelui Sapor al II-lea (309-379), cel care a început prigonirea creştinilor.
Între oamenii care slujeau la curtea sa erau în taină şi creştini. Printre aceștia se numărau și Achindin, Pigasie şi Anempodist, oameni de frunte şi întăriţi în credinţă, care aduceau pe mulți la Hristos.
Însă, fiind pârâţi, au fost prinși şi aduși în faţa regelui Sapor.
Cei trei au recunoscut că sunt creștini și au fost supuși la chinuri. Dar sfinţii, întăriţi de harul dumnezeiesc, au rămas nevătămaţi. Mai mult, prin rugăciune, au dărâmat un idol important perşilor. înfuriați, păgânii i-au supus la chinuri și mai aspre.
Cei trei au trecut nevătămați și peste acestea. În fața unei asemenea minuni au trecut la dreapta credinţă şi alţi curteni de vază, precum Aftonie şi Elpidifor.
Elpidifor era chiar cel dintâi sfetnic al regelui.
Atunci, Sfinţilor Aftonie şi Elpidifor li s-au tăiat capetele, alături de încă alți 7.000 de creştini, în frunte cu însăși mama regelui.
Iar Sfinţii Achindin, Pigasie şi Anempodist au primit moarte mucenicească într-un cuptor încins în foc.