Potrivit scrierilor, marele poet ar trebui aniversat înainte de Crăciun, pe 20 decembrie, iar Veronica Micle n-a fost unica muză.
Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, poezia "Pe lângă plopii fără soţ" îi este dedicată Veronicăi Micle, iar în anii de studenţie petrecuţi la Berlin, tânărul de 22 de ani nu a reuşit decât să risipească banii de bursă primiţi de la Junimea, fără să-şi obţină doctoratul. De fapt, lucrurile nu stau chiar aşa.
1. Data naşterii: 15 ianuarie 1850
În arhiva bisericii Uspenia din Botoşani, ziua de "15 ghenarie 1850" este înregistrată drept ziua în care s-a născut Eminescu. Deoarece este o dată oficială, s-a crezut că aceasta este şi cea reală. Există însă multe alte surse care arată că Eminescu s-a născut pe 20 decembrie 1849.
În primul rând, Eminescu însuşi, atunci când a oferit o fotografie a sa societăţii Junimea, a notat pe verso ca dată de naştere 20 decembrie 1849. "Nu e de presupus că Eminescu, când a notat pe acea fotografie pentru albumul Junimii, nu îşi ştia data de naştere", spune criticul literar Iulian Costache, lector doctor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.
Naşterea lui Eminescu, notată pe o Biblie
În plus, pe o Biblie care a aparţinut familiei Eminovici, tatăl poetului a notat cu mâna lui datele de naştere ale copiilor. "Biblia respectivă s-a pierdut între timp, dar există mărturii privind existenţa acelui înscris pe Biblia respectivă: 20 decembrie", continuă criticul.
Un alt argument este că Titu Maiorescu a plănuit să scoată prima ediţie din poeziile lui Eminescu în decembrie 1883, tocmai pentru a-i face cadou de ziua lui acest prim volum. Deşi cartea a apărut pe copertă cu anul 1884, ea a ieşit de sub tipar în decembrie 1883: "Maiorescu i-a grăbit pe tipografi să aibă volumul în mână în decembrie, pe 20, ca să i-l dea cadou de ziua lui", explică istoricul literar.
"Întrebarea care se pune este de ce, dacă este ştiut acest lucru, nu se corectează? Răspunsul este foarte simplu: ar fi extrem de dificil să mergi cu dalta şi cu ciocanul pe la toate statuile din lume ca să corectezi data respectivă. Ediţiile din urmă nu se mai pot corecta", apreciază Costache.
2. "Pe lângă plopii fără soţ" este dedicată Veronicăi Micle
În realitate, poezia nu a fost inspirată de Veronica Micle. "Este o poezie care ţine de ciclul bucureştean (anii ’77-’83 - n.r.), în care el avea şi alte muze decât cea pe care o ştiam noi, Veronica. Este o poezie inspirată de Cleopatra Poenaru, o doamnă ceva mai în vârstă, deosebit de spirituală şi inteligentă. Se pare că nu era extrem de sensibilă la curtea pe care i-o făcea Eminescu", spune criticul.
Fiică a pictorului C. Lecca, Cleopatra era la acea vreme divorţată şi avea doi copii. "Însă presiunea poveştii amorului inaccesibil cu Veronica Micle a făcut ca în imaginarul colectiv această poezie să fie asimilată cu imaginea Veronicăi", spune Costache.
3. "Luceafărul" spune povestea lui Eminescu şi a Veronicăi Micle
Deşi ar putea fi găsite mai multe asemănări între viaţa lui Mihai Eminescu şi "Luceafărul", o interpretare de acest gen nu face decât să simplifice sensurile poeziei.
"Există o anumită presiune a unei lecturi în care cititorii pot să creadă că ceea ce se spune este o copie fidelă a realităţii. Din acest punct de vedere, a existat, mai ales printre contemporani, această percepţie că e vorba de un poem cu cheie, cu alegorii ale anumitor persoane: Hyperion este Eminescu, Cătălina - Veronica Micle, Maiorescu - Demiurgul, Cătălin - Caragiale. E drept că această rumoare a circulat pe un culoar de zvonuri. În baza acestei rumori s-a acredidat această percepţie", arată criticul literar.
4. Perioada studiilor la Berlin este una ratată
De-a lungul timpului, s-a considerat că anii 1872-1874, pe care Eminescu i-a petrecut la studii la Berlin, au fost unii pierduţi deoarece el nu s-a întors în ţară cu diploma de doctor în filosofie pe care o aşteptau de la ei junimiştii, în special Titu Maiorescu. Studiul recent al Ilinei Gregori dedicat anilor petrecuţi de poet în capitala Imperiului German arată însă că acel interval a fost extrem de fertil pentru tânărul student.
"Este vorba de curiozitatea extraordinară a lui Eminescu, care frecventa cursuri cu un spectru tematic extraordinar", spune Costache. Spre exemplu, el merge acum la cursuri de egiptologie, care aveau să dea roade mai târziu, în opere precum "Egipetul" sau "Avatarii faraonului Tla".
"Eminescu nu era foarte riguros cu diplomele şi cu aspectele formale, dar asta nu înseamnă că el a renunţat la exigenţa faţă de sine. Era extrem de exigent cu sine însuşi, chit că nu avea bacalaureatul", mai arată criticul.
5. Eminescu, victima unui asasinat politic
În legătură cu moartea lui Eminescu au apărut numeroase teorii, inclusiv unele care susţin că poetul a fost asasinat din cauza convingerilor sale politice naţionaliste.
Criticul Iulian Costache arată însă că autorii unor astfel de studii "îşi vând propriile deducţii drept certitudini": "În măsura în care te apropii de astfel de cărţi, devin sesizabile câteva aspecte: cele mai multe cărţi nu îşi citează sursele, le citează parţial sau sursele nu sunt transparente până la capăt. În schimb, concluziile care sunt oferite cu o garanţie absolută, care nu permite nicio ezitare. Practic, naratorul acestor studii pretinde să fie crezut pe cuvânt".