Un interes mai mult decât îndreptățit stârnesc celebrele documente legate de cazul Kennedy, rămase ani de zile sub cheie. După ce preşedintele Donald Trump a ordonat desecretizarea documentelor, CIA, FBI şi alte servicii de securitate au făcut presiuni pentru păstrarea la secret a unora.
Recent, fostul congresman Ron Paul a realizat un interviu fascinant cu Robert F. Kennedy Jr, fiul lui Robert F. Kennedy și nepotul fostului președinte american John F. Kennedy. Asasinarea lui JFK a constiuit subiectul principal al acestui interviu, comentat de Zerohedge.com.
Persoana istorică John F. Kennedy ocupă un loc mai degrabă marginal, în prim-plan aflându-se nostalgia pe care o trezeşte figura legendarului preşedinte.
În ultimii ani, după ce o serie de documente federale au dfost desecretizate în cazul asasinării lui Kennedy, în special prin eforturile Comitetului de Revizuire a Dosarelor de Asasinare, tot mai mulți americani au aflat despre războiul dintre președintele Kennedy și CIA pe toată durata mandatului său.
Detaliile acestui război sunt prezentate în cartea semnată de Douglas Horne, intitulată ”Războiul lui JFK cu Establishmentul Securității Naționale: De ce a fost asasinat Kennedy”.
În interviu, Robert Kennedy Jr. a dezvăluit un aspect necunoscut al acestui război. El susține că aversiunea profundă pe care CIA a avut-o pentru familia Kennedy provenea încă de pe vremea patriarhului familiei, Joseph P. Kennedy, din anii '50, după un episod care stârnit furia lui Allen Dulles, șeful de la acea vreme al CIA.
Kennedy Jr. a declarat că bunicul său, Joseph P. Kennedy, a făcut parte dintr o comisie însărcinată să analizeze activitățile ascunse ale CIA sau anumite „manevre murdare”. În calitate de membru al acelei comisii, a declarat Kennedy Jr, Joseph Kennedy (John Kennedy și tatăl lui Bobby Kennedy) au stabilit că CIA a făcut lucruri nu tocmai ortodoxe, în timpul operațiunilor de schimbare a unor regimuri care distrugeau democrațiile, cum ar fi în Iran și Guatemala.
În consecință, Joseph Kennedy a recomandat limitarea puterii Agenției Centrale de Informații în a se angaja în activități secrete și a cerut CIA să se limiteze strict la colectarea informațiilor. Kennedy Jr. a declarat în interviu:
„Allen Dulles nu l-a iertat niciodată. Și nu mi-a iertat niciodată familia - pentru asta. Nu am fost conștient de acest fapt. Am presupus că războiul dintre președintele Kennedy și CIA a început odată cu invazia Agenției în Golful Porcilor, din Cuba”.
Informațiile suplimentare adăugate de Kennedy Jr. așează însă lucrurile într-un context mult mai fascinant. După o cercetare pe Internet, se poate vedea că acea comisie la care face referire Kennedy Jr. era „Consiliul de consultanță al președintelui pentru activități privind informațiile externe”, pe care președintele Eisenhower a înființat-o în 1956 prin Ordinul executiv 10656. Iar Eisenhower l-a numit pe Joseph Kennedy să facă parte din comisia respectivă.
Adică la trei ani de la operațiunea CIA, din 1953, de schimbare a regimului din Iran, care a distrus sistemul democratic al acelei țări. Și la doi ani de la operațiunea CIA de schimbare a regimului din Guatemala, care a distrus sistemul democratic al țării respective.
Penntru cei care nu știu, aparentul motiv pentru care CIA s-a angajat în aceste operațiuni de schimbare a unor regimuri a fost de a proteja „securitatea națională”, care de-a lungul timpului a devenit cel mai important termen în lexicul politic american.
Deși nimeni nu a venit vreodată cu o definiție obiectivă a termenului, puterea pe care a avut-o CIA de a aborda amenințări la adresa „securității naționale”, inclusiv prin lovituri de stat și asasinate, a devenit din ce în ce mai mare.
Dar un politician ca Joseph P. Kennedy avut curajul să spună că puterea CIA de a-și exercita astfel de capacități ar trebui stopată. Ceva greu de acceptat pentru șeful CIA de la acea vreme și cohortelele sale de agenți puși să zdruncine regimuri. Și, probabil, pentru Dulles și oamenii săi din CIA, era clar că dacă Kennedy ar fi reușit să le ia puterea, „securitatea națională” ar fi fost grav amenințată, în contextul Războiului Rece, în timpul căruia americanii aveau inamici Uniunea Sovietică, China, Cuba, Coreea de Nord și alte state comuniste.
Dacă ținem cont de ce s-a întâmplat cu Golful Porcilor, planul CIA pentru o invazie de schimbare a regimului în Cuba a fost conceput inițial sub președintele Eisenhower. Sperând că vicepreședintele Nixon va fi ales președinte în 1960, CIA s-a trezit cu planurile date peste cap prin alegerea lui JFK.
Pentru a se asigura că invazia va merge conform planurilor, CIA l-a asigurat pe Kennedy că această operațiune va avea succes fără sprijinul forțelor aeriene americane.
De fapt, au încercat să-l tragă pe sfoară. CIA presupunea că, dacă invazia va eșua, iar oamenii agenției vor ajunge pe mâna comuniștilor, Kennedy va trebui să ofere sprijin aerian „pentru a scăpa de umilință”.
Dar Kennedy a refuzat să fie jucat pe degete și a anulat acordarea de sprijin aerian în ziua invaziei, decizie ce a pecetluit soarta operațiunii. După operațiunea din Golful Porcilor, JFK l-a demis pe Allen Dulles din fruntea CIA, alături de adjunctul său, Charles Cabell. Și l-a însăricant pe fratele său mai mic, Bobby Kennedy, cu monitorizarea CIA. Decizie care a provocat furia Agenției.
Doi ani mai târziu, Cuba era din nou în atenția întregii lumi, în urma declanșării Crizei Rachetelor. Pe care Kennedy a rezolvat-o, promițând că Statele Unite nu vor invada Cuba pentru o operațiune de schimbare a regimului. Menținerea unui regim comunist permanent în Cuba, ceea ce CIA a considerat mereu a fi o gravă amenințare la adresa „securitatății națională”, constituia o amenințare mult mai mare chiar decât cea a regimurilor din Iran și din Guatemala
Cireașa de pe tort a venit însă în momentul în care Kennedy a făcut ceva de neiertat în accepțiunea CIA. În faimosul său discurs de la Universitatea Americană, din iunie 1963, a declarat un sfârșit al întregului Război Rece și a anunțat că Statele Unite vor stabili relații prietenoase și pașnice cu lumea comunistă.
Astfel, Kennedy a aruncat mănușa celei mai temute agenții de spionaj.
Pentru Allen Dulles și oamenii din CIA, discursul lui Kennedy era cea mai gravă amenințare la adresa „securității naționale” a Statelor Unite, o amenințare mult mai mare decât regimurile democratice din Iran și Guatemala. Din acel moment, aversiunea CIA față de președintele Kennedy a început să o depășească pe cea avută față de Joseph P. Kennedy.