O tehnică veche de când lumea îl face pe hoțul de buzunare și poșete, ca atunci când este prins cu „mortul” asupra lui, să spună că victimei îi căzuse portofelul, iar el doar l-a cules de pe jos și tocmai se îndrepta spre păgubaș, să i-l restituie. Adică, el este o victimă, pentru că este acuzat de o faptă necinstită, penală, că cinstea care îl animă este greșit înțeleasă. Complicii săi din „asigurare”, care „tocmai treceau pe acolo”, devin  martori că lucrurile chiar așa ar sta. Este vorba despre o deformare până la negare a realității, folosită nu doar de grupările infracționale, dar și de propaganda care însoțește alte tipuri de nelegiuiri. Istoria este plină de așa ceva, de agresori care nu cotropesc, nu invadează, ci ei de fapt se apără, se află în legitimitate. Când însă sunt dați în vileag, aparatul lor de propagandă procedează, printre altele, la tehnica „aruncării în derizoriu”: mâța din sac nu era furată, ci doar transportată către medicul veterinar. Așa cum am putut asista recent la campania potrivit căreia conducerea Republicii Moldova nu urma să fie înlocuită, printr-o lovitură de stat orchestrată de la Kremlin, de tip Budapesta - 1956, Praga -1968, Kabul - 1979 și București - 1989, ci totul a fost doar o mascaradă, o scorneală menită să victimizeze puterea de la Chișinău.

M-a lămurit cu privire la Afacerea „Lovitura de stat de la Chișinău”, mai bine zis mi-a confirmat ceea ce dedusesem și eu, colegul meu din pagina de „Opinii” a Evenimentului Zilei, Tudor Păcuraru, fost șef al unui important compartiment de analiză-sinteză al SRI. A făcut-o în finalul unui editorial, „Știința loviturii de Stat”, publicat în 22 februarie 2023, sub semnul exercițiului de imaginație și al istorioarei alternative, în care substantivele proprii, locuri și personaje, au fost înlocuite cu altele ușor schimbate. Cu voia autorului acestui text care este extrem de precis în esență, reiau „în clar” istoria Tentativei de Lovitură de Stat de la Chișinău, așa cum ea a fost autopsiată de colegul meu, Tudor Păcuraru, în baza unor informații în mod evident de mare acuratețe:

La Chișinău, incidentul inițial urma să se producă la meciul de fotbal: „Sheriff Tiraspol” (Transnistria) - „Partizan Belgrad” (Serbia). Guvernul de la Belgrad fusese pus sub presiune de Kremlin: vă sprijinim în problema Kosovo, dar biletele de avion pentru suporterii echipei „Partizan Belgrad” se distribuite prin „Agenția de Turism Wagner”. În Transnistria, de distribuirea biletelor s-a ocupat Grupul Operațional de Forțe Ruse din Transnistria. La Chișnău, pe stadion, urmau să se întâlnească „wagneriștii” lui Prigojin și pacificatorii Grupului Operațional: o încăierare pe cinste, soldată cu devastarea orașului, terorizarea populației și capturarea sediilor Guvernului, Președinției, Televiziunii și Radioului. Ca de obicei, ca în 1956, la Budapesta, ca în 1968, la Praga, ca în 1979, la Kabul și ca în 1989, la București.

Armata și Poliția din Republica Moldova urmau să asiste pasiv la evenimente. Pe de-o parte, fiindcă unii dintre comandanți au fost astă-vară în Ungaria, într-o instruire GRU. Pe de altă parte, pentru că diversioniștii Kremlinului și-au făcut bine treaba, înăuntrul și înafara frontierelor Republicii Moldova: polițiștii și militarii sunt prost plătiți, echipamentul e bun de muzeu - totul, sub pretextul „neutralității”. Iar în statele vecine, provocatorii Kremlinului din vreme implantați în reprezentanțele Comisiei Europene ridică periodic „problema” desființării pensiilor militare, pentru ca Armata Republicii Moldova să știe bine: dacă aderați la Uniunea Europeană, cum vă îndeamnă Maia Sandu, veți rămâne fără pensii, așa cum se vrea cu militarii români!

 

Așadar, pe fondul violențelor declanșate de wagneriști și de „pacificatori”, un grup de tovarăși, în frunte cu bine-cunoscutul pion rusofil Igor Dodon, vor fi adresat lui Vladimir Putin clasica cerere de ajutor: „Trebuie să oprim excesele elementelor contra-revoluționare. Ceasul acțiunii a venit. Vom apăra interesele muncitorilor și țăranilor, cuceririle democrației noastre populare”. După care grupul de tovarăși s-ar fi constituit într-un soi de Front al Salvării Naționale și ar fi pus-o sub urmărire pe Maia Sandu, pentru a o ”denazifica”.

Imediat ce ar fi fost difuzat mesajul de tip „FSN-Dodon”, tancurile Grupului Operațional de Forțe Ruse din Transnistria ar fi intrat în Moldova și ar fi ocupat Aeroportul Chișinău. Dar „pacificatorii” sunt prea puțini pentru a face față miilor de „teroriști-securiști”! Ca din întâmplare, Flota Rusă a Mării Negre e desfășurată în apropiere, gata să deschidă, cu puterea sa de foc, un culoar prin spațiul aerian al Ucrainei. Avioanele aerodesantului rusesc ar fi aterizat deci unul după altul la Chișinău dar, minune mare!, trupele desantate în loc s-o ia spre oraș, o iau spre Ucraina, spre portul Odessa. Pe care-l cuceresc prin surprindere, tocmai când Vladimir Putin sărbătorește un an de la începutul „denazificării” Ucrainei.

Prietenul KGB-ului, Igor Dodon, sosit călare pe TAB-urile armatei ruse, se și vedea președinte. Pentru cel puțin 20 de ani, ca tovarășul Gustáv Husák, la Praga, în 1968, sau poate chiar pentru 32 de ani, ca tovarășul János Kádár, la Budapesta, în 1956! Dar n-a fost să fie. Întrunirea din Ungaria, la care unii dintre capii Poliției și Armatei moldovene au fost prelucrați de agenții Moscovei, n-a scăpat atenției serviciului de contraspionaj al Armatei Ungare. Care a protestat pe lângă prim-ministrul Viktor Orban: Ungaria se angrenează într-un joc care miroase a trădare a NATO, sub pretextul luptei împotriva „soroșistei” Maia Sandu! Domnul Orban, ale cărui simpatii pro-putiniste sunt de notorietate, a trecut imediat la rezolvarea problemei ridicate dând afară din Armată câteva sute de ofițeri școliți de NATO.

Dintre cele câteva sute de ofițeri epurați, se vor fi găsit câțiva care să dea un telefon unde se cuvine. Iar la reprezentanțele Uniunii Europene, nu întotdeauna răspund la telefon oamenii Moscovei. Astfel încât, tărășenia cu meciul de fotbal aranjat prin „Agenția de Turism Wagner” s-a aflat la timp. Maia Sandu a reacționat epurând Guvernul de la Chișinău de conserve și de elementele compromise, apoi a hotărât ca meciul de fotbal „Sheriff Tiraspol”-„Partizan Belgrad” să se desfășoare fără spectatori. Totodată, a dispus închiderea spațiul aerian al țării. Adică, tunurile antiaeriene au fost scoase la capul pistelor Aeroportului Chișinău, sub pretextul că un fel de balon meteorologic s-ar fi rătăcit pe acolo. În același timp, un alt balon suspect se rătăcise la 300 km. mai spre sud, așa că și antiaeriana românească a fost pusă în alertă. Ca un făcut, câteva divizioane NATO erau la aplicații prin zonă, pe la Capul Midia.

Răsplata eșecului loviturii de stat planificate nu a întârziat să apară: în timp ce un nou val de amenințări se prăvale asupra Moldovei, Vladimir Putin a sistat livrarea de arme, provizii și muniții celor de la Wagner. Și nici să recruteze pușcăriași nu mai au voie. Până și Kadîrov s-a distanțat de puciștii ratați. Ultimul dintre ultimii „credincioși adevărați” rămâne Viktor Orbán, care mai deunăzi încerca să ne convingă că, ajutând Ucraina, „Europa plutește în derivă în război chiar în aceste minute”.

Nu am ce să comentez și nici ce să adaug, poate doar faptul că rușii își adaugă singuri încă un episod mizer, la lunga serie de asemenea episoade care le marchează istoria.