Presedintele Frantei se retrage din viata politica la finalul mandatului.

Dupa 12 ani in fruntea statului francez, presedintele Jacques Chirac a anuntat aseara ca nu va mai candida la un al treilea mandat, punand astfel capat unei cariere politice de o longevitate exceptionala. Intr-un discurs televizat, Jacques Chirac, in varsta de 74 de ani, si-a precizat intentiile, cu sase saptamani inainte de primul tur al scrutinului prezidential.

Inca din saptamanile precedente nu mai exista nicio indoiala ca presedintele va anunta ca nu mai candideaza pentru un al treilea mandat, punand astfel capat unei vieti politice de 40 de ani. Peste trei sferturi dintre cetatenii francezi considera ca actualul presedinte ar trebui sa se retraga.

La jumatatea lunii februarie, Chirac a evocat pentru prima oara o viata „dupa (mandatul la Palatul) Elysee”, in timpul unei emisiuni televizate. „Exista, fara indoiala, o viata si dupa politica. Pana la moarte”, a declarat el. „In ziua in care nu voi mai avea responsabilitati de aceasta natura, voi incerca sa slujesc Franta intr-un alt mod”, a adaugat Chirac.

Anuntul lui intervine pe fondul unei campanii electorale surprinzatoare prin ascensiunea candidatului de centru Francois Bayrou, care ameninta, in sondajele de opinie, pozitia socialistei Segolene Royal si a lui Nicolas Sarkozy. Cei trei candidati, toti in jurul varstei de 50 de ani, reprezinta o noua generatie, dupa „anii Chirac”.

Partizanii si criticii actualului presedinte francez au intocmit deja bilantul mandatelor acestuia si acelasi lucru l-a facut si presedintele insusi, vineri, la summitul european de primavara. Chirac si-a asumat, cu aceasta ocazie, esecul referendumului din mai 2005, referitor la Constitutia europeana.

Chelner, primar, presedinte

42 de ani pe scena politica

Presedintele francez, Jacques Chirac, s-a bucurat de o longevitate politica deosebita, cu pretul mai multor metamorfoze, comenteaza AFP. 

La 74 de ani, dintre care 42 i-a petrecut pe scena politica, Chirac a avut o activitate bogata - a fost ales de doua ori in functia de presedinte, a fost prim-ministru de doua ori si a fost, timp de 18 ani, primar al Parisului.

El a obtinut cele doua victorii in alegerile prezidentiale din 1995 si 2002, in pofida tuturor pronosticurilor care-i indicau infrangerea. Sustinatorii sai il considera un om cald, generos, „intotdeauna atent cu ceilalti”; adversarii il descriu drept un presedinte lipsit de viziune. Biografii lui sunt insa de acord ca Jacques Chirac este o personalitate mai complexa decat imaginea publica pe care si-a creat-o - un om de viata, care vorbeste direct, amator de bere mexicana si de carne din cap de vitel, caruia ii plac baile de multime. El iubeste Asia, este pasionat de sumo, apara „popoarele uitate” si este un artizan al dialogului intre culturi.

Aventurierul. In tinerete, a calatorit cu vaporul pana in Statele Unite, unde a lucrat, timp de mai multe luni, ca simplu chelner. In cele din urma, a revenit in Franta pentru a urma cursurile Scolii Nationale de Administratie. In acea perioada a intalnit-o si pe viitoarea sa sotie, Bernadette Chodron de Courcel, cu care are doi copii - Laurence si Claude.

Ascensiune rapida. La primele sale alegeri, Chirac, de orientare gaullista pragmatica, a obtinut victoria, in 1965, intr-un oras din Correze, un departament rural din centrul Frantei, pe care l-a reprezentat ca deputat timp de 30 de ani.

Cariera sa politica a luat apoi avant: a fost ministru in perioada 1967-1974 si de doua ori sef al guvernului - intre 1974 si 1976, in timpul mandatului presedintelui Valery Giscard d’Estaing, si intre 1986 si 1988, in perioada „coabitarii” cu socialistul Francois Mitterrand. Intre 1977 si 1995 a fost ales de trei ori primar al Parisului.

Ales presedinte in 1995, a fost reales si in 2002 (cu 82 la suta din voturi, invingandu-l categoric pe liderul de extrema-dreapta Jean-Marie Le Pen), la cinci ani dupa ce comisese o eroare politica majora, dizolvand Adunarea Nationala cu majoritate de dreapta. In parlamentul ales ulterior, majoritatea a revenit stangii, situatie care a impus coabitarea cu premierul socialist Lionel Jospin.

Final dificil. Numeroasele confruntari politice in care a fost implicat i-au adus o reputatie de „ucigas”, insa el nu a reusit sa impiedice, in acest an, ascensiunea catre Palatul elysee a lui Nicolas Sarkozy, devenit rival al sau in 1995, cand i s-a raliat lui Edouard Balladur. Chirac a fost comparat si cu un cameleon - avocat al laburismului „„ la francaise”, in anii ‘70, a devenit sustinator al liberalismului zece ani mai tarziu, inainte de a denunta, in 1995, „fractura sociala”.

Finalul mandatului sau a fost marcat de esecul referendumului european (2005), violentele de la periferiile marilor orase si un accident vascular cerebral.

CARIERA POLITICA

1962 - sef de misiune, la 30 de ani, in Cabinetul lui Georges Pompidou 1967 - ales deputat de Correze 1972-1974 - ministru al agriculturii, apoi ministru de interne 1974-1976 - prim-ministru in timpul presedintelui d’Estaing 1976 - demisioneaza din functia de prim-ministru, inainte de a fonda Adunarea pentru Republica (RPR) 1977 - este ales primar al Parisului, functie in care va fi reales in 1983 si 1989 martie 1986 - dupa victoria opozitiei de dreapta in alegerile legislative, devine prim-ministru 1988 - invins de Francois Mitterrand in al doilea tur al alegerilor prezidentiale 1995 - obtine 20,84 la suta din voturi in primul tur de scrutin al alegerilor prezidentiale si este ales, in al doilea tur, cu 52,64 la suta din voturi, invingandu-l pe socialistul Lionel Jospin 1997 - dupa dizolvarea Adunarii Nationale si infrangerea majoritatii sale la alegerile legislative anticipate, il numeste in functia de premier pe Lionel Jospin 5 mai 2002 - reales pentru un mandat prezidential de cinci ani, obtinand 82,21 la suta din voturi, invingandu-l pe liderul de extrema-dreapta Jean-Marie Le Pen

Doctor Chirac, prietenul saracilor

O voce independenta pe plan mondial

Jacques Chirac a incercat, in cei 12 ani in care a ocupat functia de presedinte, sa transforme Franta intr-o voce independenta in fata SUA, dar el este si cel care a blocat motorul francez al Europei. Chirac, care si-a inaugurat in 1995 primul mandat prezidential prin reluarea testelor nucleare din Pacificul de Sud, isi incheie presedintia ca avocat al planetei in pericol si sustinator al solidaritatii cu tarile sarace. Al patrulea succesor al generalului Charles de Gaulle a incercat sa urmeze liniile trasate de fondatorul celei de-a V-a Republici, cu unele convingeri ferme, cum este cea potrivit careia „Franta are o viziune a lumii independente”.

Unul dintre momentele care au marcat presedintia sa ramane conflictul din Irak, din 2003, cand s-a opus deciziei americane de a recurge la forta pentru inlaturarea presedintelui Saddam Hussein. Aceasta atitudine i-a adus o popularitate-record in Franta. „Doctorul Chirac”, cum il numea Yasser Arafat, a fost, pana la sfarsit, si protectorul fostului lider palestinian, izolat de SUA si de Israel si care, bolnav fiind, a murit intr-un spital parizian.

De asemenea, eforturile sale au fost decisive, in vara anului 2006, pentru impunerea unei forte de pace a ONU in sudul Libanului. Jacques Chirac nu a avut insa acelasi succes si pe scena europeana - el a ratat practic pariul pentru referendumul privind Constitutia europeana, organizat in Franta in mai 2005.