Chiara Mastroianni: „În copilărie, celebritatea era o povară”

Chiara Mastroianni: „În copilărie, celebritatea era o povară”

INTERVIU EXCLUSIV. Fiica lui Catherine Deneuve şi Marcello Mastroianni vorbeşte despre cum e să te naşti celebru.

„Îmi pare rău, dar n-am mâncat nimic astăzi”, s-a scuzat Chiara Matroianni înainte de a înfuleca un sandviş în timp record, cu un ochi la mulţimea de jurnalişti care o aşteptau la restaurantul hotelului All Suites Garden. „E cel mai bun sandviş pe care l-am mâncat!”, l-a complimentat pe PR-ul stresat de buna dispoziţie a vedetei, angajată într-un maraton de interviuri. Într-una din aceste reprize, frumoasa actriţă pe jumătate franţuzoaică, pe jumătate italiancă, fiica unui cuplu seducător în anii 70, Catherine Deneuve şi Marcello Matroianni, a acordat sâmbătă un interviu în exclusivitate pentru EVZ.

Crescută pe platourile de filmare, printre cabluri, tehnicieni şi actori, mai ales în vacanţele rezervate tatălui său, Chiara se simte la fel de natural în cinema, ca în familie. Graniţele dintre cele două sunt extrem de subţiri, iar una e o extensie a celeilalte. Rolurile din familie se menţin şi pe platou, cu mici schimbări: Chiara e nora lui Deneuve în filmul „Un conte de Noel”, în regia lui Arnaud Desplechin, care a rulat vineri în competiţia oficială. Pelicula va fi distribuită în România de Independenţa Film.

Şi festivalul de pe Coasta de Azur e cumva „de familie”, pentru că Mastroianni e unul dintre putinii actori distinşi de doua ori cu premiul pentru interpretare la Cannes, în 1970 şi 1987.

Ne puteți urmări și pe Google News

EVZ: Cât de în largul tău te simţi pe platou, alături de mama ta? Aţi jucat de multe ori împreună. Chiara Mastroianni: Foarte în largul meu, pentru că atunci când eşti pe platou, legăturile de familie nu mai contează. La filmări, trebuie să te simţi complet liber, ca să te poţi concentra pe rol. Aşa că „paraziţii” din viaţa reală nu trebuie lăsaţi să pătrundă.

Nu e tentată să te cicălească, ca orice mamă? Niciodată n-a făcut asta.

Nici măcar la începutul carierei tale în actorie? Nici măcar atunci. Mi-a spus la un moment dat că „lucrul cel mai bun pe care pot să-l fac pentru tine e să nu-ţi dau nici un sfat, pentru că alegerile tale sunt foarte importante, chiar dacă sunt bune sau rele. Doar făcându-le, te vei maturiza”. Deci nu s-a amestecat niciodată în această parte a vieţii mele.

Lumea filmului, singura familiară

Te-ai născut celebră. Faima aceasta încă din faşă a fost vreodată o povară?

Povara de care vorbeşti am resimţit-o când eram la şcoală, deoarece copiii pot fi foarte cruzi uneori. După ce creşti şi începi să afli cine eşti, lucrurile se mai schimbă. Partea cea mai dificilă e că, atunci când părinţii tăi sunt faimoşi, oamenii sunt tentaţi să te vadă doar prin prisma lor. Toate acestea nu mai contează abia când ajungi la vârsta la care te-ai descoperit pe tine însăţi şi ştii ce vrei. Aşa că adolescenţa mea a fost destul de problematică din cauza acestei celebrităţi.

În copilărie, petreceai mult timp pe platouri în preajma părinţilor tăi?

Mai mult cu tatăl meu. Vacanţele de vară mi le petreceam la el, însă cum el nu-şi lua vacanţă şi muncea tot timpul, eram mereu în preajma lui la filmări. Lucru care nu mi se părea deloc straniu, pentru că era singura lume care mi-era familiară, cea a filmului. Era ca şi cum aş fi mers la biroul părinţilor, doar că ceva mai distractiv.

„Era magic să fiu cu tata pe platou”

Aveai vreo idee despre ce erau filmele în care juca tatăl tău atunci?

Absolut nici una, poate doar o senzaţie vagă. Era magic să fiu cu el acolo, pentru că totul ţi se pare mai mare şi mai frumos când eşti copil. Habar n-aveam cât de celebri erau părinţii mei, am conştientizat asta mult mai târziu.

Ai crescut practic pe platourile de filmări. E un lucru la fel de natural pentru tine ca şi cum ai sta acasă, în familie…

Îmi plăcea mai mult pe platouri decât la şcoală. Când mă întorceam din vacanţă, lumea părea să-şi piardă toată magia. Dar, da, mă simt la fel de natural ca în familie.

Filmul lui Arnaud Desplechin e o poveste de familie, iar voi jucaţi în familie. Tu cu mama ta, cu vechiul tău amic, Melvil Poupaud… Cred că regizorul preferă să lucreze cu oameni pe care-i cunoaşte şi care se cunosc între ei, pentru că îi poate îndruma fără să fie dur, iar atmosfera e relaxată.

E renumit pentru felul în care îşi dirijează actorii. Te ajută să-ţi găseşti direcţia, dar o face în aşa fel încât să nu-ţi dai seama. Rolul tău trebuie să prindă o formă, o structură, iar în spatele acestei modelări trebuie să stea o mână forte.

„Nu mă mai uit la televizor, mă deprimă cumplit”

Eşti o fumătoare pasionată, iar în Europa se discută tot mai mult de interzicerea scenelor în care se fumează, la TV şi cinema… Se transmit lucruri atât de vulgare şi de brutale la televizor, încât ţigările chiar nu mai au nicio importanţă. Mi-aş dori să văd mai mulţi oameni fumând la televizor şi în filme, şi mai puţin voyeurism, violenţă şi reality-show-uri. E oribil, eu nu mă mai uit la televizor, mă deprimă cumplit. De aceea, mi se pare ipocrit să se discute despre asta. Cât despre cinema, e o formă de artă în care e foarte periculos să începi să impui limite.

Copiii tăi văd doar filme şi emisiuni alese de tine? Nu au voie să urmărească decât canalele de desene animate. Cele non-violente. În Franţa se dezbate foarte intens acum despre problema reclamelor la produse nesănătoase şi despre faptul că există din ce în ce mai mulţi copii supraponderali. Dar între două episoade de animaţie, mai transmit o reclamă la mâncare. Ceea ce mi se pare dezgustător. Iar unele animaţii mi se par, estetic vorbind, foarte proaste. Nu pot să le interzic copiilor mei să se uite, dar încerc să-i îndrept spre alte lucruri. E mai bine aşa.

CINEMA ÎN FAMILIE

Debut sub ochii mamei

Chiara-Charlotte Mastroianni (36 de ani) e rodul unei relaţii extraconjugale  a actorului italian Marcello Mastroianni şi Catherine Deneuve, intens mediatizată în anii 70. Tânăra actriţă a debutat în film sub ochii mamei sale, „Ma Saison Preferée” de André Téchiné, în 1993, în rolul de fiică a lui Catherine Deneuve. Anul trecut, au colaborat împreună la animaţia „Persepolis” a lui Marjane Satrapi, care a câştigat premiul juriului la Cannes. Actriţa are doi copii, Milo (11 ani), cu sculptorul Pierre Torreton, şi o fiică, Anna (5 ani), cu muzicianul Benjamin Biolay. A fost implicată într-o relaţie de lungă durată cu actorul Benicio del Toro.

UN CONTE DE NOEL- trailer