Cînd vorbim despre noi înșine sîntem, cel mai adesea, ridicoli pînă la grotesc.
Trebuie să fii un retor de mare abilitate și un om de uimitor echilibru moral ca să poți vorbi interesant cu adevărat despre tine însuți. Cei mai mulți dintre noi nu sîntem nici una nici alta; las de-o parte că șansa de a fi simultan și una și alta este, oricum, foarte mică. Unul dintre cele mai ridicole momente, cu care desigur v-ați întîlnit adesea, de nu cumva dumneavoastră înșivă s-a întîmplat să fiți chiar protagonistul , este mărturisirea unui defect ca fiind, de fapt, un exces de calitate. Întrebat de cineva, într-o discuție confesivă, care e defectul propriu cel mai păcătos, sau pur și simplu neîntrebat, se răspunde fie ”sînt prea bun cu oamenii”, fie ”am prea multă încredere în oameni”, fie ”sînt prea sincer”, fie ”sînt prea cinstit”. Cel care face o asemenea confesiune nu are idee cît poate să fie de ridicol în ochii celui care ascultă. Uneori, asemenea confesiuni sînt smulse de întrebări stranii – căci să întrebi pe cineva de propriile defecte este, totuși, deplasat. Alteori, însă, acest ridicol erupe din proprie inițiativă. Atunci este și mai colorat!Să nu fim, însă, cu totul nedrepți doar din voluptatea de rîde de unii dintre noi. Există și forme simpatice de a vorbi despre sine. În jurnalism, s-a dezvoltat amplu specia interviului, care nu este altceva decît o ocazie cît se poate de formală pentru a vorbi despre sine. De ceva timp, mari intervievatori socotesc că e bine să practice ceea ce se cheamă ”chestionarul lui Proust” și publicului îi place.
Chestionarul acesta, care cuprinde un număr de întrebări la care cel căruia i se adresează trebuie să răspundă scurt și spontan, este direct venit dintr-un vechi obicei al adolescenților care, în secolul al XIX-lea, se chema ”confesiuni”, în Franța și-n Anglia. Pe vremea mea, în România, se cheama ”oracol”. Nu știu dacă mai supraviețuiește. E vorba despre un caiet pe care adolescenții îl țineau în mare secret și-l împodobeau cum se pricepeau ei mai bine, în care prietenii de suflet, iubiții și iubitele, dar și prezumtivii iubiți/iubite, scriau lucruri tainice, stîrniți, eventual de întrebări adolescentine de genul ”ce părere ai drepte mine?”, ”dar despre tine?”, ”cui i-ai dat flori pentru prima oară în viața ta?”, ”pe cine ai sărutat prima dată?” și altele asemenea. Pe cînd avea 19 ani, Marcel Proust a răspuns întrebărilor de acest gen (nu chiar așa directe cum se practicau în liceele românești în anii 1980, totuși) în caietul secret al prietenei sale Antoinette Fauré, fiica lui Felix Fauré, viitor președinte al Republicii Franceze. Răspunsurile lui Proust au fost descoperite în 1924 de fiul Antoanettei Fauré în caietele uitate ale mamei sale. Cum Proust, care murise cu doi ani înainte, devenise deja legendar, descoperitorul a publicat răspunsurile sale și a vîndut, cu o sumă frumușică, la licitație, caietul pe care prozatorul completase chestionarul . Așa, chestionarul de devenit celebru. Atît de celebru, încît, cum ziceam, mari realizatori de interviuri, precum Bernard Pivot ori James Lipton, ajunseseră să își încheie celebrele lor emisiuni supunînd invitații chestionarului. La noi, Eugenia Vodă obișnuia, cu ani în urmă, să încheie ”Profesioniștii” cu acest chestionar. Sigur, în toate aceste cazuri, conținutul chestionarului suferea unele modificări – unele întrebări erau înlocuite cu altele, care păreau intervievatorului mai interesante.
Vă îndemn să vă jucați cu dumneavoastră înșivă, dar și cu alții, răspunzînd întrebărilor așa cum i-au fost puse lui Proust, cu precizarea că, în caietul domnișoarei Fauré, întrebările sînt puse în engleză, iar răspunsurile lui Prost sînt date în franceză: Care este virtutea dumneavoastră preferată? Ce calități preferați la un bărbat? Ce calități preferați la o femeie? Ocupația dumneavoastră preferată? Trăsătura dumneavoastră cea mai importantă? Care este ideea dumneavoastră despre fericire? Care este ideea dumneavoastră despre nenorocire? Care este culoarea dumneavoastră preferată și care este floarea dumneavoastră preferată? Care este pasărea dumneavoastră preferată? Dacă nu ați fi cine sînteți, cine/ce altceva ați vrea să fiți? Unde v-ar plăcea să trăiți? Care este prozatorul dumneavoastră favorit? Care este poetul dumneavoastră favorit? Care este pictorul dumneavoastră favorit, dar compozitorul favorit? Cine este eroul dumneavoastră din viața reală? Cine este eroina dumneavoastră din viața reală? Cine sînt eroii dumneavoastră favoriți din ficțiune? Cine sînt eroinele dumneavoastră favorite din ficțiune? Care sînt mîncărurile și băuturile favorite? Ce nume vă plac cel mai mult? Ce animale de companie nu puteți suferi? Ce personaje istorice vă displac cel mai mult? În ce stare de spirit vă aflați acum? Pentru ce greșeală aveți cea mai mare toleranță? Care este motto-ul dumneavoastră favorit?
Desigur, puteți adăuga după voia inimii și a curiozităților...
Recomandările noastre
