Alecu Racoviceanu; Sursa: Arhiva EVZ Dosarul Revoluției a îmbătrânit. Cândva era muza jurnaliștilor din orice tabără, sursă de vise fierbinți pentru mânuitorii de penel.
Orice informație despre filele sale făcea oamenii să viseze cu ochii deschiși mai ceva ca modelele decupate din revistele occidentale și reproduse în paginile demult uitate ale Oblio sau Infractoarea Mov. Acum, când procurorul general a anunțat că dosarul va ajunge (a câta oară?) din nou în instanțe, reacțiile au fost slabe.
Ca orice muză peste care au trecut peste trei decenii, și-a pierdut seducția. Nurii care-i făceau pe ziariștii generației mele să freamăte nu mai atrag pe nimeni.
Cei interesați cândva de o Justiție activă într-o temă care era deja tranșată în paginile cărților de Istorie nu au mai însemnat nimic din punctul de vedere al audiențelor și atunci, supuși fiind și regulilor economic, știrile și comentariilor s-au întors spre subiectele aducătoare de click-uri și ochi lipiți de ecrane.
M-am surprins și pe mine cum, spre deosebire de alte dăți, nu am mai căutat cât mai rapid să citesc motivele trimiterii în judecată. Abia spre după-amiază am citit frazele despre cum liderii FSN au o vină care ține de comunicare, producând o panică națională care a umplut cimiterele de cruci. Am parcurs textul pe diagonală și mi-am văzut de treburi.
Natural, anunțul că dosarul se întoarce la judecători, a însemnat pentru mine și actul oficial al decesului interesului public pentru acest subiect. De acum totul se va reduce la știri anoste de instanțe și pagini de carte.
Așa că... să ne întoarcem la ale noastre: ce mai știți de Dani Mocanu?
Recomandările noastre
