SARS-CoV-2 pare să se schimbe constant. În doar doi ani, Alpha, Beta, Delta, Lambda, Mu și Omicron au reuşit să acapareze toată atenţia la nivel mondial. Și această listă nu include zeci de alte variante care au fost detectate, dar care nu au fost considerate prioritare de către Organizația Mondială a Sănătății.
Cercetătorii spun că este extrem de neobișnuită evoluția rapidă a acestui coronavirus. Ca dovadă că virusurile se reproduc în mod constant în ultimii doi ani. Dar procesul de replicare poate avea şi hopuri, a spus Suman Das, profesor asociat de medicină la Centrul Medical al Universității Vanderbilt, care studiază evoluția virușilor, inclusiv SARS-CoV-2.
Când virusurile folosesc celulele gazdă pentru a-și copia materialul genetic, apar greșeli - adăugiri aleatorii, îndepărtări și substituții numite mutații. Poate că din acest motiv unele mutații ajută virusul să evite un vaccin sau să facă agentul patogen mai transmisibil. Mutațiile care ajută virusul să trăiască mai mult și să se reproducă mai ușor sunt „selectate”, ceea ce înseamnă că rămân. Așa apar noile variante.
La fel ca virusurile gripale, RSV, enterovirusurile și rinovirusurile, care provoacă răceala obișnuită, SARS-CoV-2 își poartă informațiile genetice pe o catenă de ARN. Și în comparație cu alți virusuri ARN, „rata [mutația] în SARS-CoV-2 nu este deosebit de remarcabilă”, a spus Katie Kistler, cercetător postdoctoral care studiază evoluția virală la Centrul de Cercetare a Cancerului Fred Hutchinson din Seattle.
SARS-CoV-2 nu suferă mutații într-un ritm neobișnuit
Alți factori în joc, cum ar fi transmisibilitatea ridicată a virusului, tranziția sa de la o gazdă animală la om și dezvoltarea de noi tratamente și vaccinuri, ar fi putut crește numărul de variante SARS-CoV-2 pe care le-am văzut pe o scurtă perioadă de timp.
„SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, poate părea să evolueze pe mai multe mutații datorită faptului că este mult mai transmisibil decât alți viruși obișnuiți, ceea ce duce la mult mai multe cazuri”, a spus Jesse Erasmus, virolog și asistent, profesor de microbiologie la Facultatea de Medicină de la Universitatea din Washington. Rata reală de mutații pe infecție este similară cu alţi viruși obișnuiți, dacă nu mai lentă. Dar circulă continuu prin mai mulți oameni - de mai bine de doi ani - ceea ce îi oferă mai multe oportunități de a reproduce și de a produce mutații avantajoase, a spus el pentru Live Science.
Schimbările rapide ale SARS-CoV-2 pot fi, de asemenea, legate de saltul său recent la oameni. Până în 2019, virusul a fost adaptat pentru a infecta o gazdă animală, cel mai probabil lilieci. Inițial, „virusul trebuia să se adapteze pentru a infecta oamenii, mai degrabă decât liliecii”, a spus Kistler.
Virusul gripal pandemic H1N1 din 2009 a urmat acest model
Oamenii de știință nu știu cum se va schimba evoluția SARS-CoV-2 pe măsură ce trece de la epidemie la endemică, dar pe baza altor virusuri pandemice, ei estimează că ritmul evoluției adaptive ar putea încetini.
În cele din urmă, schimbările pe care le vedem în SARS-CoV-2 sunt, de asemenea, determinate parțial de dezvoltarea rapidă a vaccinurilor și a tratamentelor menite să-l oprească. În comparație cu primele zile ale pandemiei, acum există mult mai multă presiune de selecție asupra virusului pentru a scăpa de măsurile farmaceutice menite să-l învingă, a spus Das pentru Live Science.
Acum avem mai multe vaccinuri, cocktail-uri cu anticorpi, terapie cu plasmă și două medicamente pe piață pentru combaterea COVID. Sunt o mulțime de presiuni noi care conduc la selecția virusului. Unele dintre mutațiile care persistă sunt acum cele care vor ajuta virusul să evite aceste provocări, scrie Live Science.