Lionel Messi este cel mai complet jucător din istoria Barcelonei, dar cine a fost cel care a cules laurii înaintea sa, la celebra formație catalană?
Pe 16 martie 2014, când Lionel Messi a înscris al doilea hat-trick împotriva celor de la Osasuna, argentinianul, pe atunci în vârstă de 26 de ani, a devenit cel mai bun marcator al Barcelonei. Cu cele 369 de goluri ale sale pentru trupa catalană, Messi a depășit, astfel, nume grele din istoria Barcelonei, la acest capitol, precum Mariano Martin, Cesar, Laszlo Kubala, Romario, Ronaldo, Rivaldo sau Samuel Eto'o.
Dar numele celui care a deținut recordul de goluri marcate pentru Barcelona înaintea lui Leo Messi nu îl știu foarte mulți.
Este vorba despre filipinezul-spaniol Paulino Alcantara, cel care a deținut recordul de cel mai bun marcator al Barcelonei vreme de 90 de ani, cu 369 de goluri, în 357 de apariții pentru gruparea „blaugrana”, în perioada 1912-1927.
Debut cu hat-trick, la vârsta de 15 ani
Statisticienii clubului au dedus că Alcantara ar fi marcat 142 de goluri în meciurile oficiale și 227 în cele amicale, dar pe site-ul echipei catalane se precisează despre filipinez că „a fost cel mai bun golgheter al clubului cu 395 de goluri în 399 de jocuri înainte de a fi în cele din urmă depășit de Leo Messi”.
Născut în anul 1896, în Filipine, din tată spaniol, ofițer de armată, și mamă filipineză, Paulino Alcantara și-a făcut debutul la FC Barcelona la vârsta de 15 ani. Catalanii au fost rapid cuceriți de calitățile sale de fotbalist, iar în primul său meci pentru trupa „blaugrana” a reușit să marcheze un hat-trick. Avea acel pedigree pentru a marca, și, astfel, devenise cel mai tânăr marcator al celebrei echipe. Totodată, el a fost și primul jucător asiatic care a jucat în Europa.
După 7 ani de la plecarea sa, alături de părinții săi în Spania, aceștia au fost nevoiți să revină în Filipine. Alcantara a studiat medicina și a mai evoluat pentru echipa filipineză Bohemian Sporting Club, unde a câștigat și două campionate naționale. La vârsta de 21 de ani, Alcantara a fost selecționat de naționala țării sale pentru a participa la Jocurile din Orientul Îndepărtat, care se țineau la Tokyo.
Înainte de a se întoarce în țara natală, Alcantara cucerise alături de Barcelona o Copa del Rey și două titluri în campionatul Cataluniei, în 1913 și în 1916.
Nici plasele porților nu stăteau în calea golurilor sale
Deși el se bucura de succes în Filipine, ca fotbalist, Barcelona nu izbutea să bifeze nicio performanță în timpul petrecut de Alcantara în Asia. A revenit, însă, în 1918 la Barcelona, deoarece a suferit de malarie și, astfel, și-a convins părinții că ar fi mai bine să se întoarcă în Spania.
Și-a pus rapid amprenta și la Barcelona. Era un jucător firav, de 1.70 m, dar șuturile sale erau extrem de puternice. A fost selecționat și în naționala Spaniei. A avut șase apariții, a marcat șase goluri. Pe 30 aprilie 1922, în timpul meciului Spania - Franța, Alcantara a trimis un șut atât de puternic, încât balonul a perforat plasa porții adverse. Acest lucru i-a adus porecla „El Romperedes” sau „Trencaxarxes”. în traducere, „cel care rupe plasa”/„distrugătorul de plase”. Era un atacant de clasă.
În afara terenului și-a continuat studiile pentru a deveni medic. A luat acest lucru atât de în serios încât a refuzat șansa de a juca pentru Spania la Jocurile Olimpice din 1920 din Antwerp, astfel încât să-și poată finaliza examenele medicale. Atunci, Spania a terminat pe locul doi, în absența sa. La vârsta de 31 de ani, în iulie 1927, și-a agățat ghetele-n cui și a devenit medic cu normă întreagă.
Medic, oficial al clubului și selecționer
El s-a retras în plină glorie fotbalistică. La finalul aventurii sale în fotbal, Paulino Alcantara a bifat cinci titluri spaniole, zece campioante catalane, două Cupe ale Regelui și a reprezentat Spania, Catalonia și Filipine la nivel internațional.
Totuși, profesia de doctor nu l-a îndepărtat de fotbal și de FC Barcelona. Alcantara a fost membru al consiliului de administrație al clubului din 1931 până în 1934 și, de asemenea, a condus echipa națională a Spaniei pentru trei jocuri în 1951 - o perioadă în care a rămas neînvinsă. A luptat și pentru armata lui Franco, în războiul civil spaniol. A murit la vârsta de 64 de ani, în 1964, la Barcelona. (FOTO: fifa.com)