Problema vietnameză e foarte cunoscută publicului și de aceea nu vom insista asupra ei, dar e interesant de observat un lucru: soluția pe care România o propunea americanilor (aceea de a folosi relațiile oficialilor români cu Republica Populară Chineză, în detrimentul influenței Uniunii Sovietice) era conturată încă dinainte de începerea schimburilor de mesaje între Vietnam și SUA.

Stenograma discuției din ianuarie 1967 figurează în arhiva Comitetului Executiv al Comitetului Central al PCR, dar și  americanii de la Institutul Wilson o citează în istoria recent desecretizată a conflictului din Vietnam. În redare, am păstrat ortografia și modul de adresare al stenografei care a transcris convorbirea. Mai trebuie spus că e simplă coincidență, nu neapărat nefericită, că acest material apare astăzi, când politica noastră externă a fost supusă la grele încercări

Stenograma discuției din 31 ianuarie 1967 dintre Nicolae Ceaușescu, care abia preluase puterea după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, și Richard Davis, ambasadorul în România al președintelui american Lyndon Johnson, este importantă, discuția având loc înaintea vizitei lui Ioan Gheorghe Maurer la Washington, în iunie 1967, moment considerat până acum ca fiind primul demers public prin care România își manifesta relativa independență față de URSS. 

Totuși, trebuie spus că audiența pe care Ceaușescu i-a acordat-o lui Davis venea după ce, pe 22 octombrie 1966, ministrul de Externe Corneliu Mănescu îi transmisese ambasadorului american la ONU, Arthur Goldberg, disponibilitatea României de a media discuții între Washington și Hanoi. Evident, disputa era legată de războiul din Vietnam.

Discuția din ianuarie 1967, era prima confirmare directă pe care o primeau americanii direct de la Nicolae Ceaușescu privind faptul că mesajele transmise de diplomații români aveau girul său.

„Credeți că în alte țări, indiferent de regimul social, nu sînt oameni care gîndesc unii într-un fel și alții în alt fel?”

Tov. Nicolae Ceaușescu:

Dacă acesta este obiectivul Statelor Unite ale Americii în Vietnam, nu văd ce împiedică realizarea acestui obiectiv?!

În primul rînd, în ce privește actele de război împotriva Republicii Democrate Vietnam. Aici, de fapt, este o acțiune unilaterală; în nici un fel R.D. Vietnam nu duce vreun război împotriva armatei americane sau împotriva Statelor Unite ale Americii, în afară de intervenția trupelor antiaeriene pentru a se apăra împotriva bombardamentelor, însă acestea sînt acte de apărare, iar nu război împotriva S.U.A.

După părerea mea, în general a guvernului român, problema încetării bombardamentelor ar constitui începutul cel mai bun pentru a se găsi calea de încetare în general a actelor de război din Vietnam. După cît știu, și R.D.Vietnam acordă acestei probleme o importanță destul de mare și o consideră, de altfel, ca pe una din măsurile esențiale pentru a se ajunge la tratative și la încetarea în general a actelor de război din Vietnam.

Dv. V-ați referit la faptul că guvernul american dorește însă anumite garanții. Pentru mine cel puțin, nu este clar, ce „anumite garanții” ar dori Statele Unite ale Americii?!

Încetarea necondiționată a bombardamentelor nu ar aduce decît un folos Statelor Unite ale Americii.

Vedeți, dv. Insistați asupra prestigiului S.U.A., deși continuarea acestor bombardamente nu vă întărește prestigiul. Credeți oare că veți reuși să determinați guvernul sau poporul Republicii Democrate Vietnam să capituleze în vreo formă? Vedeți, ar trebui să vă gîndiți într-un fel și la prestigiul Vietnamului. Într-adevăr, este o țară mai mică, dar a dat dovadă, în decursul istoriei, că știe să-și apere independența, și în timpul ocupației chineze vreme îndelungată și în timpul ocupației franceze. Atunci, dacă dv. doriți o ieșire onorabilă, de ce nu dați posibilitate și celorlalți să găsească această ieșire onorabilă?!

În al doilea rînd – legat de situația din Vietnamul de Sud – este problema recunoașterii Frontului Național de Eliberare. Pentru reglementarea situației din Vietnamul de Sud nu sînt suficiente tratativele cu Republica Democrată Vietnam. Frontul Național de Eliberare este o organizație independentă, are programul său propriu, îl cunoașteți, și fără a-l recunoaște și a discuta cu Frontul Național de Eliberare nu se va putea ajunge la o soluție pașnică în Vietnamul de sud. Guvernul Republicii Democrate Vietnam nu poate și nu va putea nici în viitor să discute și să trateze în numele Frontului Național de Eliberare.

Dacă vreți să vă spun sincer părerea mea, acum sînt condiții în care s-ar putea, prin acțiuni bine chibzuite din partea Statelor Unite ale Americii, să se ajungă la o soluție care să fie acceptabilă și pentru S.U.A. și pentru Vietnam. Pot interveni însă evenimente care să facă ca acest lucru să nu mai fie chiar așa de posibil.

Sigur, România nu este, să spun așa, în apropierea teatrului de război. Cunoașteți relațiile noastre cu Vietnamul de nord, nu vreau să vi le expun. Noi acordăm sprijin Vietnamului de nord. Avem legături și cu Statele Unite ale Americii, ar putea fi și mai bune, dar despre aceasta o să vorbesc mai tîrziu. Pornind de la acest lucru, sîntem interesați să se ajungă la o soluție cît mai neîntîrziată în acest conflict din Vietnam.

Iată, pe scurt, considerentele pe care am vrut să le exprim în legătură cu această problemă.

 

„Cînd mai mulți prieteni te sfătuiesc să te duci acasă, este bine să-i asculți și să te duci acasă”

Dl.Richard H.Davis:

Îmi permiteți să fac un comentariu sau două pe marginea celor spuse de dv., domnule secretar general?

Tov.Nicolae Ceaușescu:

Poftiți.

Dl.Richard H.Davis:

Ați vorbit, domnule secretar general, despre actele de război împotrivaVietnamului de Nord, în special aceasta se referea la bombardamentele noastre, și ați menționat că aceasta este o acțiune unilaterală, însă noi nu putem considera această chestiune a bombardamentelor ca fiind separată de acțiunile pe care vietnamezii din nord le-au întreprins în Vietnamul de Sud.

Dacă Statele Unite ale Americii ar înceta bombardamentele acum, în mod necondiționat, trebuie să ne gîndim ce se va întîmpla dacă nu se va întîmpla nimic. Cred că guvernul nostru s-ar găsi într-o situație foarte dificilă, dacă ar înceta bombardamentele, așa cum este îndemnat de multă lume, sperînd că aceasta va duce la o reglementare pașnică, iar după aceea nu s-ar întîmpla nimic.

De aceea, avem nevoie de o oarecare asigurare. M-am referit întotdeauna la dificultățile pe care le-ar putea avea Hanoiul în această privință.

Cea de-a doua observație pe care vrea să o fac. Ați vorbit, domnule secretar general, despre problema recunoașterii Frontului Național de Eliberare.

Tov. Nicolae Ceaușescu:

Sigur, problema nu este ușoară. Însă cred că, dacă S.U.A. ar asculta de cerințele foarte multe din partea a foarte multe țări, care în general sînt prietene ale S.U.A., n-ar face rău. La noi, este un proverb; eu nu vreau să jignesc pe domnul ambasador, însă se spune așa: cînd mai mulți prieteni te sfătuiesc să te duci acasă, este bine să-i asculți și să te duci acasă. Chiar dacă consideri că n-au dreptate acești prieteni, totuși e bine să-i asculți. Și noi ne considerăm printre prietenii S.U.A., indiferent de deosebirile de regimuri sociale și de deosebirile de păreri asupra unor probleme. Cel puțin în condițiile actuale nu poți să spui ce se va întîmpla în viitor.

Asigurările pe care le doresc S.U.A. nu le pot obține. Vreau să spun lucrurile așa cum le privesc eu; nu vreau să discut asupra motivelor și cauzelor și de ce nu. Dar pot spune că încetarea bombardamentelor va netezi cale spre tratative.

După cîte știu, nici Frontul Național de Eliberare și nici Republica Democrată Vietnam nu-și propun realizarea imediată a unificării țării și o consideră ca o problemă de viitor. În privința aceasta, poziția lor aproape corespunde cu poziția S.U.A., adică unificarea să fie rezultatul hotărîrii celor două state vietnameze și să se propună pe cale pașnică. Așa că se pare că aveți și puncte de vedere asemănătoare cu vietnamezii, inclusiv în ce privește structura din Vietnamul de Sud. Așa că, iată, sînt două probleme asupra cărora aveți același punct de vedere, inclusiv în ce privește soluționarea politică a conflictului tot sînt puncte de vedere apropiate.

După cîte cunosc eu, Republica Democrată Vietnam ar dori ca să aibă cît mai puțini intermediari și să discute cît mai direct. Întotdeauna intermediarii mai încurcă lucrurile. Cred că au dreptate conducătorii vietnamezi să nu agreeze prea mult intermediarii, ținînd seama că întotdeauna, oricît ai dori, este greu să găsești intermediari care să fie chiar așa de dezinteresați și să nu caute să tragă anumite foloase.