Ca urmare a publicării de către Departamentul de Stat american a unor documente din care reiese că România voia să achiziţioneze de la americani, în 1975, mai multe rachete antiaeriene şi antitanc (Stinger, Redeye şi TOW), evz.ro a consultat mai mulţi istorici pentru a lămuri de ce o ţară membră a Tratatului de la Varşovia voia să cumpere arme de la statul care ar fi trebuit să-i fie cel mai mare inamic.
„Ceauşescu a căpătat o teamă endemică faţă de ruşi” În opinia istoricului Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe al României, intenţia statului român de a cumpăra rachete de la americani nu poate avea decât de o singură explicaţie: "După 1968, Nicolae Ceauşescu a căpătat o teamă endemică faţă de ruşi. El se temea foarte mult de Uniunea Sovietică".
Pe aceeaşi poziţie se găseşte şi istoricul Alex-Mihai Stoenescu: "Ceauşescu trecuse în acea perioadă, în anii '70, la o nouă doctrină de apărare a ţării, căreia îi corespundea şi o nouă doctrină militară: "Apărarea întregului popor împotriva oricărui inamic"".
“Inamicul era URSS”
“Or, inamicul, nerostit direct, transparent, în acel moment, era URSS. Era singura ameninţare militară, mai ales că avusese loc intervenţia în Ungaria, în Cehoslovacia", explică el.
În acea perioadă, relaţiile României cu Uniunea Sovietică se deterioraseră şi, potrivit lui Stoenescu, Ceauşescu se implicase direct în reluarea relaţiilor cu americanii, făcuse lucruri importante pentru încheierea păcii între Statele Unite şi Vietnam, şi deja intervenise în conflictul din Orientul Apropiat.
"Toate aceste acţiuni au adus deservicii politicii externe a URSS", arată el.
SUA, gata să încurajeze "rebeliunea" lui Ceauşescu
Pe de altă parte, Statele Unite aveau de câştigat din relaţiile diplomatice bune pe care le aveau cu România deoarece nesupunerea lui Ceauşescu slăbea blocul comunist: "În acel moment, SUA erau şi ele interesate să încurajeze rebeliunea lui Ceauşescu. Şi cred că acesta e contextul în care s-a discutat la Washington despre aşa ceva (achiziţionarea de rachte - n.r.): mai curând ideea de a stârni rebeliunea lui Nicolae Ceauşescu, pe fondul temerii lui faţă de URSS", spune Cioroianu.
Mesajul lui Ceauşescu: "Aveţi grijă, că noi suntem căpoşi"
"Mi se pare greu de imaginat, dat fiind faptul că România era în Tratatul de la Varşovia, că a fost un plan serios de achiziţionare a unor rachete americane. Cred că a fost o tatonare. Nu cred că Ceauşescu ar fi cumpărat vreodată rachete de la americani. Mai curând, în cazul în care autorităţile române au deschis discuţia despre aşa ceva, putea fi dat un mesaj către americani, în sensul că "Uite, noi luăm în calcul şi acest lucru"”, mai arată el.
"Împotriva cui putea România să folosească rachete? Noi eram înconjuraţi numai de ţări socialiste. Drept care, eu cred că ruşii ar fi intrat imediat în panică în momentul în care Ceauşescu le-ar fi achiziţionat", crede fostul ministru de Externe.
Era vorba mai degrabă de "un mesaj trimis şi către Washington şi către Moscova: "Aveţi grijă, că noi suntem căpoşi". Ceauşescu era în stare să dea genul ăsta de mesaje".
Istoricul mai crede că, în 1975, dat fiind că Ceauşescu era foarte popular în România, dar şi în Occident, ruşii ar fi stat în expectativă şi nu ar fi reacţionat pe loc dacă ar fi aflat de negocierile româno-americane.
Pacepa, bănuit că transfera tehnologia occidentală în URSS
În opinia lui Stoenescu, ruşii ar fi putut afla de aceste negocieri cu ajutorul serviciilor secrete: "Părerea mea este că spionajul sovietic, mai ales cel din România, care era foarte dezvoltat, a aflat. Problema care se pune şi la care nu avem răspuns este în ce măsură România transfera mai departe această tehnologie către sovietici sau o păstra doar pentru ea. Există bănuiala că unele lucruri le erau transmise mai departe. Iar una dintre persoanele bănuite că făceau acest lucru, inclusiv prin spionaj, este fostul agent sovietic, Pacepa".
"Toată cariera lui în vârful Securtăţii şi în apropierea lui Ceauşescu, el s-a sprijinit pe transferul de tehnologii militare către România".
România a cumpărat tehnologie militară din Occident
"După 1970, România a beneficiat în mod constant de transfer de tehnologie militară din Occident. A fost vorba, în primul rând, de elicoptere de luptă franceze Alouette şi Puma, apoi de platforme pentru tancuri de asalt germane şi de avionul de antrenament, dar şi de luptă, făcut împreună cu Iugoslavia, care este de fapt proiect american dat Iugoslaviei. Aceste achiziţii se făceau printr-o structură specială a Securităţii", spune Stoenescu.
În afara acestor cazuri, se cumpărau şi componente militare pe care statul care le achiziţiona le asambla ulterior singur.
Existau însă mai multe reglementări occidentale care interziceau transferul de tehnologie în ţările Tratatului de la Varşovia: "Erau nişte reglementări făcute în primul rând de NATO, dar şi de statele mari, SUA, Anglia, Franţa, care introduceau un embargo asupra transferului de tehnologie militară către statele din Tratatul de la Varşovia, fiindcă era inamicul militar", mai arată Stoenescu.
"Ar fi fost foarte greu să achiziţionezi câtă vreme România era membră în Tratatul de la Varşovia. Ceauşescu a mai achiziţionat în afara Tratatului, dar era un risc mare pe care şi-l lua o ţară achiziţionând rachete. Noi mai achiziţionasem din Franţa, din Israel. Sigur că erau toate secrete. Dar România mai achiziţiona prototipuri pe care ulterior le vindea în ţări în care existau conflicte, de regulă ţări din lumea a treia", conchide Cioroianu.