Dr. Cătălin Manole, medic specialist Dermatovenerologie și genetică, a vorbit, pentru EVZ, despre pericolul pe care îl reprezintă căpușele asupra oamenilor și cum ne putem feri sau trata de această insectă parazită (a doua, după țânțar, în transmiterea bolilor infecțioase la om și animale).
EVZ: Când este sezonul căpușelor?
Dr. Cătălin Manole: Perioada predilectă de infestare cu căpușe este perioada de trecere primăvară-vară, când ploile sezoniere își fac mai mult simțită prezența, și creează umiditate crescută în special în locurile cu multă vegetație, cum ar fi păduri, crânguri, pășuni, parcuri de agrement, etc.
Suplimentar, circumstanțe care favorizează prezența mai îndelungată a vegetației (iarnă ușoară, primăvară călduroasă, vară fierbinte) avantajează indirect dezvoltarea populațiilor de căpușe. Prin mușcătură, de obicei nedureroasă, de multe ori insesizabilă, prin care penetrează pielea cu capul, ele se fixează de piele și își încep hrănirea. Zonele de piele predilecte alese de căpușe sunt cele ferite, calde, umede (ex. axilă, zona inghinală).
Cum ne putem feri de contactul cu această insectă?
În mod logic, consider că primul și cel mai facil gest în prevenirea mușcăturii de căpușe îl reprezintă atitudinea prudentă față de călătoria în zona de distribuție a căpușelor, în perioada de an în care se realizează dezvoltarea lor populațională. Dacă este vorba de parcuri sau grădini, tunderea ierbii, îndepărtarea vegetației parazite sau a resturilor vegetale reprezintă o soluție generală.
Din punct de vedere personal, folosirea de topice locale pe piele sau haine previn mușcătura de căpușă. Purtarea de haine lungi, ocluzive în jurul articulațiilor și de culoare deschisă împiedică accesul la piele al căpușelor și/sau ajută la identificarea facilă a acestora pe haine. Evident că și folosirea echipamentului de protecție pentru lucrul în gradină este de dorit.
Cum îndepărtam corect căpușa de pe piele?
Având în vedere că hrănirea căpușei se realizează prin intermediul capului acesteia (scufundat prin mușcătură în grosimea pielii) este ideal ca îndepărtarea să se facă cu atenție și în întregime pentru corpul și capul acesteia, fie manual (dar protejat cu o mănușă), fie folosind o pensetă aplicată cât mai aproape de capul acesteia. Smulgerea intempestivă a insectei poate retenționa capul acesteia la nivelul pielii sau poate regurgita prin capul acesteia conținutul toxic al corpului, circumstanțe care nu sunt de dorit.
După extragerea căpușei locul se curață cu apă călduță, săpun, se badijonează cu antiseptice locale, iar ulterior pe locul mușcăturii se poate aplica un topic antiinflamator. Evoluția leziunii, succesiunea semnelor și simptomelor se urmăresc cu atenție (eventual se vor documenta prin fotografii digitale) pânâ în momentul adresării către un serviciu medical (de preferat de dermatologie sau parazitologie), unde secundar testării se poate efectua un tratament profilactic sau curativ.
Ce facem dacă nu am reușit să îndepărtăm căpușa în întregime, iar capul acesteia a rămas blocat ?
În aceasta situație ce mai bună opțiune o reprezintă adresarea rapidă către un serviciu medical de specialitate, sau chiar unul de permanență (camera de gardă). Printr-o intervenție relativ simplă restul de insectă menținut atașat la nivelul pielii va fi extras, aceasta procedură putând fi urmată de tratament medical local și/sau general de specialitate (antibiotice, antiinflamatoare, antihistaminice).
Ce riscuri avem dacă suntem mușcați de o căpușă? Ce boli pot transmite?
Așa cum am afirmat mai devreme, spectrul de boli care pot fi transmise de unele căpușe este destul de variat, datorita variabilității agentului patogen vehiculat de către acestea (virusuri sau bacterii). Exemplele sunt numeroase, începând de la encefalita cauzată de căpușe (cea mai importantă infecție arbovirală transmisă de căpușe), mult mediatizata boală Lyme, anaplasmoza, ricketsioze, babesioza, febra butonoasă, febra hemoragică Crimeea-Congo, febra recidivantă, etc.
Așa cum menționam, cea mai cunoscută dintre acestea este boala Lyme, cauzată de bacteria spirochetă Borrelia Burgdorferi. Detectarea serologică a unor imunoglobuline IgG și IgM specifice acestei bacterii reprezintă metode uzuale de diagnostic imunologic al borreliozei Lyme, accesibile multor laboratoare, alături și de alte metode înalt specifice (ex. testul peptidului C6).
Ce se întâmplă în cazul în care boala nu este tratată?
Netratată, evoluția clinică a acestei boli implică multiple organe. La nivelul pielii spectrul de leziuni poate cuprinde o succesiune caracteristică de manifestări clinice cutanate, începând cu eritemul migrator, iar tardiv, în lipsa unei conduite terapeutice imediate putând apărea acrodermatita cronică atrofică (alături de alte leziuni sclerotice sau atrofice cutanate).
Evident că există o varietate mai mare se semne și simptome cutanate cu ușurință de identificat în cadrul unei examinări clinice dermatologice de specialitate. Implicarea sistemului nervos, implicarea cardiacă, musculo-scheletală, oftalmologică reprezintă circumstanțe mai rare, dar posibile, care dacă apar trebuie adresate în servicii medicale de specialitate.
Ce tratament se aplică în acest sens?
Din punct de vedere al tratamentului bolii Lyme, terapia antibiotică este indicată în toate stadiile bolii, mai ales în contextul leziunilor cutanate. De asemenea topice cu efect acaricid pot fi întrebuințate. Prevenția se poate realiza în mai multe moduri, de la evitarea arealurilor infestate de căpușe până la băi sau îndepărtarea căpușelor atașate sau localizate pe suprafața pielii. Dozele profilactice de antibiotice pot fi administrate doar la recomandarea medicului.