Cum era de aşteptat, şi Donald Trump bate tobele războiului - unii spunând - pentru a arăta cât este de luptător şi imposibil de înduplecat. Dar, este ştiut faptul că pentru oricare preşedinte american, opţiunea belică atunci când este în pericol, poate fi mult mai eficace faţă de un panaceu pentru a îndepărta polemicile, a regrupa opinia publică, a dezamorsa opoziţia internă din partid şi a-şi atrage de partea sa Congresul. Asta şi face Trump - războinicul, haideţi să vedem cum!

Pentru început avem declaraţia acesta: "Dacă China nu va rezolva problema, o vom face noi" a afirmat Trump  legat de ameninţarea nucleară a Coreei de Nord. Dar ce se ascunde cu adevărat în spatele acestor avertismente?   Strategia Casei Albe

Trump a iniţiat asaltul său, din pricina unei înverşunate rezistenţe a establishmentului cu stele şi dungi, care vrea să elimine un uzurpator înainte de termen, deoarece vede pe magnat ca pe un străin de interesele lor. Democraţii (dar şi unii republicani) încearcă să îngroape orice decret prezidenţial, adică tocmai instrumentul principal cu care un preşedinte îşi desfăşoară propria activitate de titular al executivului şi au luat deja praful de pe unele dosare ''copromiţătoare'' pentru a-l doborî. Calea aleasă pentru a-l târî într-un ''impeachment'' (punerea sub stare de acuzare a unui preşedinte) ţinteşte pe relaţiile -ale sale şi ale staffului său- cu Kremlinul şi în special cu Vladimir Putin.

Deci, povestea e serioasă

În fapt, dacă aceste rapoarte vor putea fi dovedite (cum speră detractorii magnatului),  minţind şi  trădând încrederea americanilor, nu mai e demn să ocupe postul de la Casa Albă.

Planurile de atac sunt gata

Întorcându-ne la mirosul de praf de puşcă... Ce inamic mai bun pentru SUA ar fi altul decât un dictator comunist, în aparenţă instabil şi războinic, ba mai mult, şeful unui stat mic, hipermilitarizat şi aproape nuclear, care ameninţă direct teritoriul american cu rachetele sale balistice? Liderul Coreei de Nord, Kin Jong Un, a apărut în cronicile negre mondiale pentru o serie de asasinate ale opozanţilor interni şi pentru dorinţa sa încăpăţânată de a-şi procura bomba atomică, cea care din punctul său de vedere este instrumentul  de descurajare al unor tentative de complot intern sau punerea la cale a unor ingerinţe străine.

"Potrivit experţilor Departamentului Apărării american, Pyongyang în următorii 5 ani va fi capabil să dezvolte capacitatea de a lansa o rachetă intercontinentală cu focos nuclear în miniatură, capabilă să atingă coastele americane. Iar acest lucru e inacceptabil nu numai pentru Donald Trump, dar şi pentru orice alt guvern care s-ar afla la cârma SUA. Dacă ameninţarea coreeană va fi dovedită credibilă şi iminentă, sau dacă Pyongyang ar ameninţa direct Seulul, (Coreea de Sud, alaitul Statelor Unite şi tehnic în armistiţiu cu Coreea de Nord din 1953), Pentagonul ar putea decide să lanseze un atac militar preventiv şi unilateral", scrie presa americană.

 ''Opţiunea e pe masă'', a spus tranşant preşedintele SUA

Aceasta însă nu trebuie să mire şi nici să alarmeze. Fiindcă dosarul asupra Coreei de Nord, la fel ca şi alte planuri militare şi regulile de angajare pentru un eventual conflict, sunt scrise de mult timp.

Şi, printre primele dosare cerute de preşedintele american de la National Intelligence, a fost tocmai acela relativ la programul nuclear nord-coreean, l-a citit şi a comentat astfel : ''Coreea de Nord  abia ce a afirmat că e aproape să pună la punct o armă nucleară capabilă să lovească anumite regiuni ale SUA. Iar asta nu se va întâmpla niciodată!''.

Manevră de încercuirea duşmanului

Astăzi, preşedintele ameninţă direct China să intervină în Asia, la câţiva kilometri de graniţele sale. Şi dacă pe de o parte o face din oportunism politic, mesajul său e destinat unui auditoriu nu numai intern ci şi extern, ramânând faptul că politica externă executivă prevede un atac masiv (mai ales comercial) asupra Chinei, adevăratul obiectiv final al lui Donald Trump.

Presiunea împotriva Pyongyang ar permite lui Donald Trump să atingă un triplu obiectiv: să înlăture o ameninţare concretă a propriei ţări, să aibă o pârghie de folosit ca instrument de presiune la intimidarea Republicii Populare Chineze şi obţinerea unui prestigiu prezidenţial pe care în acest moment nu-l are. Pentru aceasta, Coreea de Nord reprezintă un ghimpe remarcabil în coastele Chinei dar şi o salvare a lui Trump pentru a putea arăta cât de războinic poate fi.