După ce liniștea s-a așternut asupra întregii țări pe data de 25 decembrie 1989, odată cu aflarea veștii că Nicolae și Elena Ceaușescu au fost împușcați, ceea ce s-a întâmplat cu cadavrele celor doi foști conducători a creat o stare de tensiune în rândul forțelor armate.
Odată ajunși pe stadionul Ghencea, mai multe autoturisme de teren și TAB-uri îi așteptau pe cei care au fost prezenți la execuția soților Ceaușescu. Foarte degajați, aceștia s-au îndreptat spre autoturismele care aveau să îi ducă în locul unde era organizată o masă de Crăciun.
Sergent–major Tavi, martor al celor întâmplate, prezintă cum a avut loc scoaterea cadavrelor din elicoptere: “ Am împins cadavrele din elicoptere cu picioarele. Ne era silă să punem mâinile pe ele, întrucât, sângele pătrunsese masiv prin foile de cort. Fiecare era parcă un imens burete îmbibat și năclăit de sânge. Tot astfel le-am tras până la baza biutei, lăsându-le acolo, unul lângă altul.”
În după-amiaza și noaptea zilei de 25 decembrie 1989, parcă toată lumea uitase de cele două cadavre care au fost lăsate pe stadionul Ghencea, nepăzite, în spatele unor buruieni. Doar Victor Stănculescu, spre seară, atunci când aflase că urma ca cei doi să fie îngropați, l-a contactat pe maiorul Cristian Mateiciuc pentru a-l informa că a doua zi dimineață aveau să fie preluate “cele două colete.”
„Am rămas cu gura căscată. Ce colete? Nu știu, n-am văzut, să le căutăm…Am întrebat echipajele și oamenii au ridicat din umeri. Am plecat împreună la pistă. Am socotit pe sub banchete, prin toate cotloanele și ungherele elicopterelor. Nimic. Nici un pachet. Ca atare, îl iau deoparte pe comandant și-i raportez cele întâmplate…Peste vreo oră, întreg echipajul elicopterului 92 este chemat în biroul comandantului “Coletele nu se găsesc…Au dispărut coletele…Ce-ați făcut cu ele, că e scandal mare…” Cum fusese posibil? Doar le dădusem în primirea unor militari”, povestea maiorul Cristian Mateiciuc ulterior desfășurării evenimentelor.
Drumul spre morgă
Pe de altă parte, plutonierul Ion Dragomir cunoștea despre ce este vorba. Nu numai că a fost informat în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989 că trebuie să aibă grijă de cele două pachete învelite în foi de cort, dar a și fost avertizat că nu trebuie să îl intereseze cine se află în acele pachete. Curios, alături de alți trei ostași, s-a dus să verifice despre ce este vorba.
“Am desfăcut foile de cort și… Ea era lovită groaznic la cap, avea și părul murdar, prăfuit și răvășit, năclăit în sânge. La piciorul stâng, cel fără pantof, de jur împrejurul călcâiului, o tăietură ca de lamă. Mai multe plăgi împușcate pe ambele picioare. Multe zgârieturi deasupra genunchilor. Avea poșeta lângă ea, goală. Nu avea nicio bijuterie în ea. El era îmbrăcat într-un costum de haine din stofă asemănătoare costumelor militare de ceremonie. Fața îi era plină de sânge, mâinile îi erau legate la spate, iar arătătorul de la mâna dreaptă îi era retezat”, își aducea aminte plutonierul Ion Dragomir.
După ce, în dimineața zilei de 26 decembrie 1989, Victor Stănculescu a venit să ridice cadavrele de pe stadionul Ghencea, prima oprire a făcut-o la Morga Spitalului Militar Central. “ Eu ți-aduc două colete speciale. Poți să-i faci în două-trei ore sau îți aduc ajutoare de la IML?”, avea să-l întrebe Stănculescu pe unul dintre angajații de la morgă. În aceeași seară, același angajat a declarat că generalul Stănculescu a trimis “un tip de la Armată să-i fotografieze, pentru a-i arăta la televizor că sunt morți, să calmeze lumea”.
În data de 28 decembrie, “s-a prezentat Gelu Voican Voiculescu, însoțit de câțiva juriști și alte persoane, cu misiune din partea generalului Stănculescu să lucrăm cadavrele în vederea înmormântării. El avea la mâna un ceas “Rollex” , destul de sofisticat, cu afișarea zilei , cu cronometru și alte sofisticării d-astea, ceas care funcționa, iar ea avea la gât un lanț de aur, cu elemente cilindrice și elipsoidale, iar la mână o brățară, tot din aur, dar din plăcuțe pătrate legate între ele cu inele foarte fin lucrate. Când i-am tras mâna, brățara s-a rupt și atunci am văzut că sub o plăcuță era lipit un glonț, rămas acolo, între os și brățară, din momentul execuției”, a declarat Nicolae Vasilescu.