Un sondaj CURS legat de scena politică bucureșteană lasă în urma sa o enigmă incitantă.
Sondajul spune că ”dacă duminica viitorare ar fi alegeri” PSD ar obține 32%, USR-PLUS ar fi pe locul al doilea cu 25%, urmat de PNL cu 22%. Plutonul este încheiat de AUR cu 8%. Ar mai fi 13% din voturi irosite, fiind date unor partide care nu ating pragul electoral.
Până aici nu sunt mari surprize față de măsurătorile naționale, diferențele apărând la scorul USR, care este mai mare în București decât în alte zone, și la cel al AUR, proabil mai scăzut în Capitală decât în alte părți.
În pagina din sondaj cu cifrele politice se spune că ”69% din cei care intenționează să voteze au exprimat o opțiune”. Asta înseamnă că avem o masă uriașă, de 31% de persoane despre care știm că votează, dar nu știm cu cine.
E un procent aproape egal cu al liderului clasamentului, un număr care, adăugat unuia sau altuia, ar schimba topul preferințelor.
Ce îi poate determina pe aceștia să nu spună cu cine votează? Normal că nu se aplică o singură explicație tuturor, ei fiind împărțiți între categoriile care urmează.
Sunt nehotărâți. Aceștia pot fi de două feluri, știu sigur că votează, dar niciun partid sau tabără (anti sau pro PSD, anti sau pro progresism) nu i-a convins încă. Un partid nou sau apariția anumitor idei în oferta partidelor deja concurente în top i-ar putea face să se decidă.
Sunt votanți anti-PSD și așteaptă să vadă dacă dau votul USR-PLUS sau PNL.
Nu spun cu cine votează din cauza atacurilor la care sunt supuși cei care au aceeași opțiune cu ei! Aici e cel mai interesant, pentru că există un singur partid ai cărui votanți sunt atacați, fie cu ironii, fie cu jigniri. E vorba, evident, de AUR.
Și dacă am împărți în felii egale votanții care nu spun ce preferințe au, clasamentul s-ar modifica subsanțial.