În 1882, la 80 de ani, este sărbătorit ca un erou, de-a lungul a trei zile de festivităţi.
Un şir lung de 600.000 de oameni a trecut prin faţa casei sale de pe Avenue d'Eylau, bulevard denumit cu această ocazie ''Avenue Victor Hugo''.
Victor Hugo a stat în frigul iernii la fereastra casei sale şi a transmis salutări până la ultimul trecător, notează lucrarea ''A Passion for Paris: Romanticism and Romance in the City of Light''.
A murit la 22 mai 1885. La funeraliile sale grandioase au participat aproximativ două milioane de oameni. Cu trei zile înainte să se stingă din viaţă, a scris cu mâna sa ultimele cuvinte: a iubi înseamnă a acţiona.
Victor Marie Hugo s-a născut la 26 februarie 1802, la Besancon, Franţa, în timpul campaniei napoleoniene.
Tatăl lui, Joseph-Leopold-Sigisbert Hugo, devine conte, general al Imperiului şi guvernator al Madridului sub Napoleon Bonaparte. Împreună cu mama sa şi cu cei doi fraţi mai mari, Abel şi Eugene, Victor îşi urmează tatăl în Italia şi în Spania.
Victor Hugo a studiat la liceul Louis le Grand din Paris. În 1819, a fost încoronat de Academia Jocurilor Florale din Toulouse pentru o odă despre statuia lui Henric al IV-lea. Împreună cu fraţii săi a întemeiat, în 1821, revista "Le Conservateur litteraire".
A debutat în 1822, cu volumul de poeme ''Odes et poesies diverses'' ("Ode şi poezii diverse"), care îi asigura o stipendie regală de 2.000 de franci.
S-a căsătorit cu Adele Foucher, cu care a avut cinci copii.
Baricada și exilul
Intră în politică din pasiune. Este numit Pair al Franţei în 1845, însă îşi afirmă vederile de republican. Este ales în Adunarea Constituantă în 1848, dar atacă regimul lui Ludovic-Napoleon.
Se opune loviturii de stat din decembrie 1851 şi urcă pe baricade, ceea ce îi atrage un exil de două decenii.
După căderea celui de al doilea Imperiu şi proclamarea Republicii s-a întors în Franţa în septembrie 1870, fiind întâmpinat de o mulţime entuziastă. În 1876 a fost ales senator.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric