Ce înseamnă risc seismic și de unde poți afla în ce clasă de risc seismic este clădirea în care trăiești

Clasele de risc seismic sunt utilizate pentru a clasifica clădirile și structurile în funcție de gradul lor de vulnerabilitate la cutremure. Clasificarea se face de obicei pe baza anului de construcție, a materialelor folosite, a proiectării structurale și a istoricului seismic al zonei. Clasele de risc seismic sunt importante pentru planificarea urbanistică, stabilirea normelor de construcție și pentru prioritizarea intervențiilor de reabilitare sau consolidare a clădirilor.

Ce inseamna risc seismic? Precauție față de anunțurile înșelătoare: "Vând garsonieră într-un bloc fără risc seismic" este o concepție greșită. Nu există proprietăți complet lipsite de risc seismic; există doar clădiri care au fost expertizate și clasificate în una dintre cele patru categorii de risc seismic, precum și clădiri al căror risc seismic nu este cunoscut din cauza lipsei expertizării. 

Doar clădirile expertizate și clasificate în categoria de risc seismic IV sunt considerate sigure.

• Evaluarea și Clasificarea Riscurilor Seismice ale Imobilelor
• Expertiza seismica, ce presupune
• Lista Imobilelor Expertizate - O Privire Detaliată
• Diferențele Esențiale între Consolidarea și Reabilitarea Blocurilor
• Istoria normelor seismice
• Programul Național de Expertizare a Clădirilor Publice cu Risc Seismic din Sănătate și Învățământ

Evaluarea și Clasificarea Riscurilor Seismice ale Imobilelor

Clasele de risc seismic reprezintă un instrument crucial pentru evaluarea siguranței structurale a clădirilor în contextul unui eventual cutremur. Această clasificare are o importanță deosebită, având în vedere evenimentele din 1992 când autoritățile promiteau consolidări urgente ale clădirilor, conform normativului P100-92.

În acea perioadă, categoriile de urgență nu se bazau exclusiv pe rezistența la cutremur, ci includeau și alte criterii, precum importanța imobilului, locația acestuia în oraș, numărul de persoane afectate, și existența spațiilor publice la parter. Se spune că unele decizii au fost influențate de "atenții" oferite experților, cu scopul de a clasifica anumite clădiri în categoria U1, asigurând teoretic consolidarea gratuită în următorii doi ani, U2 în maxim cinci ani, iar U3 în maxim zece ani.

Între 1992 și 1996, peste 1700 de imobile au fost expertizate superficial în București, iar alte sute sau mii în alte orașe, fiind clasificate în trei categorii de urgență. Din păcate, multe dintre aceste promisiuni de consolidare nu s-au materializat (sursa: acru.ro).

Ordonanța 20/1994 a introdus patru clase de risc seismic:

• R1 (Clasa Rs I): Clădiri cu risc ridicat de prăbușire la cutremurul de proiectare.
• R2 (Clasa Rs II): Construcții care pot suferi degradări structurale majore, dar cu stabilitatea puțin probabilă a fi afectată.
• R3 (Clasa Rs III): Clădiri care pot prezenta degradări structurale minore, fără a afecta semnificativ siguranța.
• R4 (Clasa Rs IV): Construcții așteptate să aibă un răspuns seismic similar celui al clădirilor proiectate conform normelor actuale.

Există un mister legat de faptul că unele clădiri clasificate conform ordonanței din 1994 au fost expertizate în 1993, în timp ce altele expertizate în 1995 au rămas doar în categorii de urgență, fără o explicație clară.

Există confuzii și în privința echivalențelor între categoriile de urgență și clasele de risc seismic. De exemplu, organizația Re:Rise a susținut că toate cele trei categorii de urgență echivalează cu clasa de risc seismic 1, ceea ce este incorect. Nu există o comparație directă între acestea, deoarece normativele de expertiză sunt diferite. De exemplu, în Iași, 20 dintre blocurile clasificate ca U2 și U3 au fost reexpertizate și clasificate ca Rs3.

Un aspect interesant este acela al "bulinelor roșii", care au fost montate inițial pe clădirile clasificate ca Rs I pentru a semnala riscul ridicat. Cu toate acestea, multe dintre aceste buline au fost demontate deoarece speriau potențialii cumpărători. Astăzi, unii vânzători susțin chiar că imobilele lor sunt „fără risc”.

Conform legii, statul asigură costurile consolidării pentru imobilele clasificate Rs I, iar proprietarii trebuie să achite aceste costuri în rate pe o perioadă de 30 de ani. Imobilele clasificate ca Rs II pot fi consolidate pe cheltuiala proprietarilor, în timp ce cele clasificate ca Rs III și IV nu necesită consolidare.

Legea 282/2015 a avut un impact semnificativ, interzicând utilizarea clădirilor Rs1 pentru activități precum sălile de spectacole, ceea ce a dus la închiderea multor obiective culturale, inclusiv Cinematograful Patria și Teatrul Nottara. În 2016, multe clădiri au fost reîncadrate în clasa Rs2, ceea ce a permis reluarea activităților în unele dintre aceste spații, dar și pierderea beneficiului consolidării pe cheltuiala statului.

Prețurile apartamentelor din blocurile Rs1 și Rs2 sunt în general cu 20-30% mai mici comparativ cu cele din aceeași zonă, datorită faptului că băncile refuză să acorde credite ipotecare pentru aceste imobile. Aceasta face ca aceste proprietăți să fie mai accesibile, dar adesea sunt cumpărate în totalitate cu numerar, ceea ce poate fi o provocare pentru familiile tinere.

În plus, imobilele Rs1 și Rs2 nu pot fi asigurate, iar există incertitudini legate de posibilitatea asigurării imobilelor clasificate în categoriile de urgență. Mai multe persoane au raportat dificultăți în asigurarea imobilelor neîncadrate în nicio clasă de risc sau de urgență, chiar și pentru clădiri solide, cu asigurătorii cerând o nouă expertiză pentru a putea încheia asigurarea.

În concluzie, clasificarea clădirilor în clase de risc seismic și categorii de urgență este un subiect complex, care reflectă nu doar riscurile structurale, ci și interesele sociale și economice ale locatarilor și proprietarilor.

Expertiza seismica, ce presupune

Expertiza seismică este un proces complex și vital pentru evaluarea siguranței structurale a clădirilor în zonele predispuse la cutremure. Aceasta implică evaluarea rezistenței betonului, fie prin prelevarea de mostre din pereți, fie prin metode neinvazive precum ultrasunetele. 

De asemenea, se analizează daunele cauzate de cutremurele anterioare. Un aspect interesant este acordarea unui punctaj între 1 și 100, pe baza căruia se încadrează imobilele într-una din cele patru clase de risc seismic. Totuși, se observă o neglijare a pereților deteriorați în urma renovărilor ilegale, un factor care poate influența structural integritatea clădirii.

Un punct neclar este criteriul de selecție a imobilelor pentru expertizare. Se pare că decizia depinde atât de autoritățile locale, cât și de locatari. Probabil, au fost prioritizate clădirile afectate de cutremurele din 1977 și 1986, în timp ce alte imobile fie nu au suferit avarii semnificative, fie nu a fost solicitată expertizarea lor. 

După anul 2000, numărul blocurilor expertizate a scăzut semnificativ, întrucât proprietarii evită aceste evaluări de teama scăderii valorii apartamentelor.

În cartiere precum Colentina, Drumul Taberei și Pantelimon, se observă o discrepanță mare între blocurile expertizate și încadrate în clasele Rs I/II sau U1/2/3 și cele neexpertizate. Această situație ridică întrebări legate de consistența și acuratețea procesului de expertizare. De exemplu, dacă blocuri identice sunt clasificate diferit, poate sugera fie variații în calitatea construcției, fie inconsistențe în procesul de evaluare seismică.

Un exemplu relevant este cel al a două blocuri identice pe Șoseaua Mihai Bravu - D16 (clasificat U1) și D17 (clasificat Rs2). Această situație ridică întrebări despre posibile diferențe în calitatea construcției sau gradul de avariere suferit de fiecare bloc.

Pentru potențialii cumpărători, este mai sigur să opteze pentru apartamente în imobile expertizate și clasificate în clasa de risc 3 și 4, în comparație cu imobilele neexpertizate, chiar și dacă acestea din urmă par să fie fără risc. Clădirile mai vechi de 1963 sau cele construite între 1963-1977 cu mai mult de 8 etaje prezintă un risc ridicat de a fi clasificate în clasele de risc 1 și 2 după expertizare, ceea ce poate afecta semnificativ valoarea imobilului.

Un aspect esențial de reținut este că rezistența unei clădiri la cutremur depinde de mai mulți factori: normele de proiectare, calitatea execuției, modul în care a fost întreținută, deteriorările structurale precum pereții spărțiți și infiltrările de apă. Chiar și blocurile construite după 1977, care nu au suferit daune în cutremurele trecute, ar putea fi avariate de un cutremur major. În viitor, expertizele seismice ar putea să nu se limiteze doar la clădirile vechi, ci și la cele noi, ceea ce ar putea duce la o scădere a valorii imobiliarelor chiar și în cazul construcțiilor recente.

Lista Imobilelor Expertizate - O Privire Detaliată

Există resurse utile pe site-uri guvernamentale și locale, oferind detalii despre starea clădirilor din diverse orașe. De exemplu, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) oferă informații la nivel național, iar diferite primării publică liste actualizate pentru orașele lor:

• Pentru București, lista cea mai recentă poate fi găsită pe site-ul AMCCRS (Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic). Ultima listă disponibilă data din 2018.
• În Ploiești, site-ul primăriei și Observatorul Prahovean oferă informații despre imobilele expertizate și propuse pentru expertizare.
• Primăria Buzău oferă, de asemenea, o listă a clădirilor de locuit de clasa I-III cu risc seismic.

În ianuarie 2023, am revizuit și actualizat lista imobilelor expertizate în București pentru perioada 2016-2022, adăugând 35 de imobile noi "expertizate în 2022" pe harta orașului. Cu toate acestea, timpul nu mi-a permis să reverific întreaga listă pentru a identifica alte schimbări.

Curios este faptul că, după o săptămână, lista AMCCRS a fost actualizată cu 80 de imobile noi, expertizate pentru reabilitare termică, toate clasificate ca Rs2. Această actualizare bruscă a creat suspiciuni de eroare în clasificare.

Pe parcursul anului 2023, vizitatorii site-ului meu au furnizat rapoarte de expertiză pentru blocuri care nu apăreau pe lista AMCCRS. De asemenea, am fost informat că pe site-ul Primăriei Sectorului 3 din București se găsește o listă cu aproximativ 80 de imobile clasificate Rs2 și alte 100+ clasificate Rs3. Am ajuns la concluzia că, în ultimii ani, reabilitările termice includ și expertize seismice, dar acestea nu sunt întotdeauna transmise către AMCCRS. Doar Primăria Sectorului 3 a comunicat lista clădirilor clasificate în clasa de risc 2.

Această informație subliniază importanța unei comunicări transparente și eficiente între autoritățile locale și cele naționale în ceea ce privește siguranța seismică. Este esențial ca toate expertizele să fie centralizate și accesibile publicului pentru a asigura o informare corectă și completă cu privire la riscul seismic al clădirilor din România.

Diferențele Esențiale între Consolidarea și Reabilitarea Blocurilor - Ce înseamnă risc seismic

Consolidarea blocurilor reprezintă un proces complex, care implică intervenții structurale semnificative. Aceasta include demolarea parțială a pereților și construirea de noi stâlpi și grinzi de beton pentru întărirea structurii clădirii. Din cauza amploarei lucrărilor, locatarii trebuie să se mute temporar, proces care durează aproximativ un an. Primăria oferă în aceste cazuri apartamente gratuit pentru relocarea temporară a locatarilor.

Pe de altă parte, reabilitarea termică a blocurilor se concentrează pe îmbunătățirea eficienței energetice. Aceasta implică aplicarea de polistiren pe fațade pentru izolare, izolarea terasei și a planșeului de deasupra subsolului, și în unele cazuri, înlocuirea ferestrelor vechi cu geamuri termopan uniforme pentru toate apartamentele. Reabilitarea termică este mult mai puțin invazivă decât consolidarea și durează între 1 și 2 luni, perioadă în care locatarii pot rămâne în apartamentele lor.

Este important să se înțeleagă că reabilitarea termică nu îmbunătățește rezistența structurală a clădirii. Un exemplu concret este că există clădiri în clasa de risc seismic 1 care au fost supuse procesului de reabilitare termică, cum ar fi cele de pe Bulevardul Ion Mihalache nr. 238, Șoseaua Mihai Bravu nr. 147-169, și Șoseaua Ștefan cel Mare nr. 29-31. Prin urmare, reabilitarea termică nu crește siguranța seismică a clădirii, ci doar îmbunătățește eficiența termică și previne noi deteriorări cauzate de infiltrațiile de apă.

Prin urmare, este esențial ca locatarii și proprietarii de apartamente să înțeleagă diferența între aceste două procese și să nu presupună că reabilitarea termică adresează sau diminuează riscurile structurale ale clădirii. Consolidarea este un proces complex și necesar pentru clădirile cu risc seismic ridicat, în timp ce reabilitarea termică este o măsură de îmbunătățire a confortului locativ și a eficienței energetice.

Ca să înțelegem ce înseamnă risc seismic ne uităm la istoria normelor seismice

Dezvoltarea tehnologică de la sfârșitul secolului 19, marcând ascensiunea ascensorului și a betonului armat, a stimulat construcția de clădiri tot mai înalte. La începutul secolului 20, diferite țări au început să reglementeze utilizarea betonului armat, un material revoluționar pentru vremea sa.

Cutremurele devastatoare din San Francisco (1906) și Messina (1908) au fost puncte de cotitură în înțelegerea necesității reglementărilor seismice. În urma acestor evenimente, au fost stabilite primele norme seismice în lume, marcând un progres semnificativ în domeniul construcțiilor.

În România, primele norme de proiectare, bazate pe modelele germane din 1925, au fost publicate abia în 1927. Acestea erau destinate clădirilor de până la 30 de metri înălțime și nu luau în considerare posibilitatea unor cutremure puternice.

Perioada interbelică a fost martoră la un boom imobiliar. Investitorii demolau casele din zonele centrale și ridicau blocuri de până la 12 etaje. În ciuda fațadelor Art Deco atrăgătoare, multe dintre aceste construcții aveau compartimentări interioare haotice și nu respectau normele de siguranță, făcându-le vulnerabile în fața seismelor.

Normele seismice au fost adoptate în România în 1963, după cutremurul de la Skopje. Acestea se bazau pe modele americane și sovietice, care nu țineau cont de particularitățile cutremurelor de adâncime, cum sunt cele din zona Vrancea. Normele au fost revizuite în anii 1970, 1978-1981, 1996, 2006 și 2013.

În anii '50, blocurile comuniste erau construite solid, cu pereți groși de cărămidă și stâlpi de beton la clădirile mai înalte. Din 1958, pentru reducerea costurilor, majoritatea blocurilor au fost construite cu stâlpi de beton subdimensionați și pereți subțiri, ceea ce a dus la suferirea unor avarii majore în timpul cutremurelor.

După cutremurul din 1977, s-a constatat că normele din 1963 protejau clădirile mai mici, dar nu și unele blocuri turn. Acest eveniment a marcat sfârșitul construcției de blocuri turn din beton monolit și a încurajat utilizarea de panouri prefabricate sau stâlpi de beton și pereți de cărămidă.

Normele de proiectare s-au îmbunătățit în urma cutremurelor, dar calitatea execuției a scăzut spre sfârșitul anilor '80. Renovările recente au dezvăluit adesea materiale de calitate inferioară folosite în construcții, iar unele clădiri ridicate după 1977 au suferit crăpături în pereți ne-structurali în timpul cutremurelor din 1986 și 1990.

Astfel, până în 1963, clădirile nu erau proiectate pentru a rezista la cutremure, iar cele construite între 1963 și 1990 au fost concepute pentru a suporta seisme de până la 8 grade pe scara Richter. Cu toate acestea, întreținerea necorespunzătoare și renovările haotice au afectat adesea integritatea structurală a acestor clădiri. În teorie, pereții subțiri pot fi modificați, dar pereții de rezistență sunt esențiali pentru a prelua forțele laterale la cutremur.

Un exemplu dramatic a fost prăbușirea unui bloc în Santander, Spania, în 2017, în timpul renovărilor, evidențiind riscurile asociate modificărilor structurale necugetate.

În România, deși nu au fost prăbușiri în timpul renovărilor, există temeri că următorul cutremur major ar putea provoca colapsul unor clădiri, chiar și cele construite după 1977, din cauza structurilor slăbite.

Deși legile moderne presupun că clădirile noi sunt proiectate să reziste la seisme de până la 8,5 grade, în practică, adesea calitatea execuției și respectarea normelor sunt variabile. Rapoartele media au evidențiat nereguli semnificative în cadrul unor proiecte de construcții noi.

În concluzie, atât clădirile vechi, cât și cele noi prezintă riscuri în cazul unui cutremur puternic, iar integritatea lor structurală depinde de calitatea proiectării, execuției și întreținerii. Este vital ca proprietarii și autoritățile să fie conștienți de aceste riscuri și să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura siguranța clădirilor în fața cutremurelor.

Vezi aici pdf PREVEDERI PENTRU EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE!

Programul Național de Expertizare a Clădirilor Publice cu Risc Seismic din Sănătate și Învățământ"

Programul Național privind expertizarea clădirilor publice cu risc seismic din sistemele de sănătate și de învățământ, lansat conform O.U.G. nr. 49/2023, este un proiect ambițios ce se va derula în perioada 2023-2025. Acest program are ca scop principal finanțarea serviciilor de expertiză tehnică pentru a determina încadrarea într-o clasă de risc seismic și a fundamenta măsurile de intervenție necesare pentru construcțiile din domeniile sănătății și educației.

Programul se axează pe expertiza tehnică a construcțiilor destinate activităților didactice și a celor cu funcțiuni de spital, policlinică sau dispensar policlinic. Un pas esențial înainte de începerea expertizei este realizarea unei evaluări vizuale rapide a clădirilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 212/2022 și modificările ulterioare.

Beneficiarii acestui program sunt unitățile și subdiviziunile administrativ-teritoriale, reprezentate de autoritățile administrației publice locale, inclusiv cele ale municipiului București.

Pentru a deveni beneficiari ai programului, unitățile sanitare publice și instituțiile de învățământ trebuie să încheie acorduri de parteneriat cu ministerele și instituțiile publice subordonate sau coordonate de acestea, stabilind astfel condițiile participării la program.

Pentru a accelera procesul de expertizare tehnică, programul prevede finanțarea expertizelor tehnice pentru clădirile deținute de instituții subordonate Ministerului Educației, precum și cele aparținând unităților sanitare publice și instituțiilor subordonate Ministerului Sănătății sau altor ministere și instituții cu rețele sanitare proprii. Este important de menționat că această finanțare nu se aplică clădirilor finanțate integral de la bugetul de stat.

În esență, acest program reprezintă un pas crucial în asigurarea siguranței structurale a clădirilor din domeniile vital importante ale sănătății și educației. Prin evaluarea și consolidarea acestor structuri, se urmărește protejarea vieților și facilitarea unui mediu sigur pentru pacienți, studenți și personalul din aceste domenii esențiale.