Pentru mine astăzi este zi de sărbătoare. Mai pe seară o să deschid chiar și șampania.
Fix acum un veac, pe 12 mai 1921, se încheia, așa cum se merita, congresul care transformase Partidul Socialist în Partidul Socialist Comunist și votase afilierea noii oficine bolșevice din România la Internaționala a III-a Comunistă – Komintern, înființată de Lenin în 1919.
Ce însemna această afiliere puteți citi AICI.
Ca să vedem de la început cât de românesc a fost Partidul Comunist e bine să precizăm că Procesul-verbal al Congresului I a fost scris în limba maghiară de tovarășul Ludovic Magyari.
Mai trebuie să mărturisesc că-mi face mare plăcere să citez din cele consemnate de Magyari:
„Despre situația politică generală raportează tov. Rozvany (alt „român” – nota EVZ). Face cunoscută lupta proletariatului și situația statului capitalist pe ruinarea căruia se ridică adevărata democrație proletară. Trebuie să avem grijă ca mișcările muncitorești să nu devină burgheze, să nu admită moravurile burgheze”.
Acum, după o sută de ani, este limpede că nu au avut grijă, dimpotrivă, prin privilegiile acordate „nomenklaturii”, au întrecut cu asupra de măsură „moravurile burgheze”.
„Koblos (Tg. Mureș): Suntem atâția încât putem umple și închisorile și totuși am primejdui ordinea statului burghez”.
Nu se poate spune despre tov. Koblos că nu avea viziune, după cum vom vedea imediat…
I-au urmat la cuvânt tovarășii Berger (Cluj), Thurzo, Magyari, dar și tovarășa Szepe, care a atras „atenția congresului asupra educării femeilor muncitoare”.
„În sfârșit, la 8 mai au început lucrările congresului propriu zis, unde s-a constatat că cei 45.086 de membri din 27 de orașe erau reprezentanți cu 380 de voturi. S-a cerut de la delegați în timpul legitimării lor să anunțe afilierea lor la Internaționala a III-a. Astfel reprezentantul sindicatului din Banat a primit legitimație cu mențiune „informativ” dat fiind că nu și-a anunțat afilierea.
În prima zi congresul nu a desfășurat o muncă productivă”.
Pe 10 mai, „tov. Cristescu a făcut un raport despre călătoria sa la Moscova”, călătorie despre care puteți citi AICI.
„Internaționala de la Moscova consideră că muncitorimea din România este șovină pentru că în „Socialismul” s-a pronunțat pentru alipirea Basarabiei”.
„Pentru a pune capăt nenumăratelor polemici personale, tovarășul Berger cere să aibă loc discutii parlamentare organizate cu atât mai mult cu cât după trei zile de discutii congresul nu a făcut nicio muncă”.
„După cuvântări nenumărate în care unii spuneau că este inutilă afilierea, iar alții cereau insistent afilierea la Internaționala a III-a, Cristescu cere votarea pentru pronunțarea afilierii necondiționate.
443 delegați votează pentru și 111 contra
(...) Cristescu, după votare, a elogiat hotărârea luată, congresul a devenit pionierul mișcării comuniste, care o să ne coste multe greutăți și jertfe, dar umăr la umăr va trebui să luptăm pentru victoria idealului.
Cuvintele „Trăiască Internaționala a III-a” au fost primite cu un entuziasm de nedescris, între timp, fâlfâind steagul sovietic, a început, în mijlocul ropotelor de aplauze, intonarea Internaționalei în limbile română și maghiară”.
După ce am văzut atmosfera complet anti-românească care domina congresul, am să redau partea care-mi face cea mai mare plăcere:
„Koblos a mai luat cuvântul la problema socializării pământurilor, în timp ce vorbește armata se adună în fața clubului muncitoresc, ocupă ușile localului, iar pe stradă mitralierele sunt îndreptate spre clădire, cu aceasta lucrările congresului s-au încheiat, apoi generalul prefect al poliției orașului București și adjutantul însoțit de un locot. colonel, urcând pe tribuna prezidențială, cere procesul verbal al congresului.
La declarația tovarășului care a prezidat că nu au proces verbal, generalul cere tabelul tovarășilor care au votat pentru Internaționala a III-a, dar și această cerere a fost respinsă de tov. care prezida.
Generalul, luând la cunoștință acestea, s-a îndepărtat, peste puțin timp a apărut din nou însoțit de adjutantul lui pe care l-a pus să citească numele acelor tovarăși care au votat pentru Internaționala a III-a.
Citirea tabelului a provocat mari tulburări, iar, după îndelungate protestări, generalul a ordonat ca toți acei care au votat afilierea să ocupe loc în rândurile din dreapta ale localului, toți cei care erau prezenți au fost trecuți pe o listă și cei care au mărturisit că au votat pentru afilierea la Internaționala a III-a să iscălească hotărârea lor.
51 tov. au recunoscut că au votat pentru Internaționala a III-a.
În grupuri de 10, însoțiți de soldați cu baioneta la armă, i-au transportat pe autocamioane militare.
Primul grup de 10, cu tov. Cristescu în frunte, la părăsirea localului congresului, strigând „Trăiască Internaționala a III-a”, s-a manifestat însuflețit pentru Internaționala a III-a.
Printre cei arestați a fost și tov. Thurzo și Krebsz din Timișoara, după aceasta au mai trecut trei ore chinuitoare până ce au luat datele tuturor tovarășilor rămași acolo, iar pe cei care n-au votat afilierea la Internaționala a III-a i-au pus în libertate, spunându-le că mâine trebuie să se prezinte la Siguranță.
Cu aceasta lucrările congresului de la București s-au încheiat și din nou mișcarea a pierdut 51 de tov., printre ei câțiva cu temperament și capacități agitatorice”.
Înainte să deschid șampania la 100 de ani de când statul român și-a făcut datoria de a-i aresta pe trădătorii de neam și țară, vreau să recunosc că, totuși, am apreciat ceva la comuniști. Dar despre asta a scris AICI Mirel Curea, într-un editorial de zile mari.