Cazul Virgil Săhleanu. Lupta sindicală nu e doar slogan comunist! Un ceh și mai mulți români au pus la cale atentatul cu executanți români

Data de 7 septembrie 2000 avea să fie ultima din viața unui mare inginer român și lider de sindicat. Se numea Virgil Săhleanu. Acesta lupta din răsputeri ca legendara Fabrică Tepro Iași să fie salvată. Era regina industriei românești în materie de țevi ca și Republica din București.

Virgil Săhleanu avea în 2000, 54 de ani. Era căsătorit și tată a trei copii. Se născuse la Cacica Suceava, la 9 ianuarie 1946. A urmat școala primară și gimnazială în localitatea natală. S-a înscris la Liceul "Ștefan cel Mare" din Suceava. A urmat apoi cursurole Facultății de Mecanică, la Institutul Politehnic din Iași. A absolvit specializarea Motoare termice. Pe diploma sa de licență scria la specializare, specializarea Inginer Mecanic. Din 1969-1970, a fost repartizat  ca inginer la Uzina Mecaică Suceava. Ulterior, s-a transferat la  Uzina Metalurgică Iași. După 1990, s-a numit SC Tepro Iași. în 1998, a fost cumpărată de un concerm din Cehia.  Azi este în portofoliul Arcelor Mittal.

Eroul cu trei copii acasă, retrorgradat  în mod abuziv apoi concediat. Și-a câștigat dreptul la respect și la muncă în instanță! Firma a fost obligată să plătească salariile restante cu despăgubirile aferente!

În 1986, Virgil Săhleanu a fost avansat ca Inginer-șef la Secția Sculărie - Confecții Metalice. Pentru a apăra drepturile muncitorilor săi, a fpst membru PRM între 1991 și 1994.  Începuse să fie considerat incomod.  Directoratul Uzinei a dat abuziv decizia nr. 69/27.02.1995 prin care contractul individual de muncă al inginerului-șef Săhleanu era modificat. A fost transferat pe o poziție inferioară,  inginer la Serviciul prognoză, strategie și marketing.

Decizia civilă nr. 1575/14.02.1996 a Judecătoriei Iași i-a dat dreptate lui Săhleanu. Dar directoratul Tepro a emis abuziv decizia nr. 405/21.07.1995 de concediere a lui Săhleanu. Decizia civilă nr. 1403/11.03.1996 emisă de Tribunalul Iași  i-a dat dreptate lui Săhleanu. A fost emisă Deecizia nr. 63/24.01.1997 de către Curtea de Apel Iași care l-a reangajat pe funcția avută, primind și plata. Din  17 martie 1997, decizia instanței a fost învestită cu titlu executoriu.

Privatizare cu cântec! Cum au rămas șomeri 1000 oameni. Săhleanu devine lider de sindicat! Concediat, amenințat cu moartea, salvează locurile de muncă și se pensionează cu vechimea minimă!

Privatizarea s-a făcut în anul 1998, deci la câțiva ani după problemele lui Săhleanu cu directoratul român al uzinei. Luna ianuarie 1999 a dus la concedierea a 1000 muncitori. Inginerul Săhleanu a devenit lider de sindicat prin votul sindicaliștilor în Adunare Generală la 12 februarie 1999. S-a deckanșat un conflict colectiv de muncă la 15 februarie 1999. S-a bătut pentru drepturile a 1278 de angajați concediați. A fost condediat din nou prin decizia directoratului Uzinei Tepro nr. 307/18.02.1999.

Eroul luptei sindicale nu s-a oprit. Știind că mai avea puțin până la pensie, cu vechimea minimă, nu s-a lăsat. Era membru al Biroului Executiv al Uniunii Sindicale Teritoriale “Cartel Alfa”, Iași.  Era concediat, dar s-a afiliat și la FNS METAROM. A depus memorii la Parlament, Guvern, Președinția României, a continuat cu greve, proteste. Justiția a anulat concedierea celor 1278 muncitori.  A avut trei procese deschise de către investitorul ceh cu complicitatea românilor. A decis să se informeze și să facă tot ce era legal pentru ca aceste procese să ajungă pe rolul judecătorilor de la  Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strassbourg.

Inginerul Virgil Săhleanu s-a pensionat la 1 martie 2000.

Virgil Săhleanu - ultima zi din viață: 7 septembrie 2000, ora 8 dimineața, Iași, România

Ca lider de sindicat, el constatase că acel contract de privatizare al fabricii o va duce în faliment. Cumpărătorul fabricii era concernul ceh Zelezarny Veseli. În dimineața fatidică, Virgil Săhleanu avea reprezentare în instanță. Era 7 septembrie 2000, ora 8 dimineața! Doi asasini, Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnăi l-au așteptat în scara blocului. I-au aplicat trei lovituri de cuțit, fiecare dintre acestea având consecințe mortale!

Virgil Săhleanu este practic primul martir al luptei sindicale la 11 ani de la momentul 1989. Ancheta care s-a desfășurat a arătat că atentatul s-a comis „ca la carte” cum se zice. Adică investitorul ceh a ales „echipa morții”. Vorbim aici de o complicitate între patronatul ceh, directoratul românesc și firma de pază.

Asasinarea lui Virgil Săhleanu. Asasinii morali și executanții

Planificatorul principal a fost cehul Frantisek Priplata. El reprezenta concernul ceh care cumpărase uzina. A fost ajutat de directorul român al Tepro, Victor Bălan și de șeful firmei care asigura paza, Cătălin Ciubotaru. Firma sa, Protect, era înscrisă în Vaslui. Executanții, „hitmen” au fost Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă. Au mai fost depistați, la anchetă, alți doi oameni implicați, Valentin Blăniță, Gelu Alexandru Spună. Ei conduceau punctele de lucru din Bârlad, respectiv Iași ale firmei vasluiene de pază, Protect.

Procesul a început în noiembrie 2000 și a durat până la 2 iunie 2005. Inițiat la Iași, din februarie 2001 a fost strămutat la Satu Mare. Condamnările au fost destul de ușoare aș zice. Să premeditezi moartea unui om, să iei viața unui om, în SUA, „numărul 1 al democrației mondiale”, în cel mai fericit caz iei închisoare pe viață. În mod normal, te așteaptă execuția. Pedepsele au fost incredibil de mici.  Cehul a primit 8 ani închisoare, Nu i-a executat niciodată. Profitând de corupția endemică din România lui Traian Băsescu, moștenită de la Adrian Năstase, cehul a  dorit amânarea pedepsei pe 3 iunie 2005. Pe 9 iunie, a fost o altă amânare, în ziua când Tribunalul Satu Mare a reînoit pedeapsa.

Din iulie 2001, cehul avea interdicție să părăsească țara. Și totuși, în România lui Năstase și Băsescu în acei anui 2004-2005 puteai cumpăra pe oricine și orice dacă voiai. Așa a făcut Frantișek Priplata. A „uns” pe unde a putut, „s-a învârtit” de un pașaport unguresc fals și a fugit din țară. Suntem din 2007 țară UE și NATO, prieteni și parteneri cu Cehia. Cehii nu l-au extrădat niciodată pe Frantișek Priplata. Teoretic din 2013 ar fi trebuit să fie un om liber dacă ajungea la închisoare. Nu se știe dacă a stat măcar o zi în închisoare în Cehia.

Pedepsele românilor au fost simbolice

Monica Macovei a fost Ministrul Justiției între 29 decembrie 2004 și 5 aprilie 2007. Regina anticorupției nu știu dacă a aflat vreodară (nu era în atribuțiile sale) că asasinii morali și executanții români au primit pedepse simbolice, jenant, dureros de mici. Directorul Victor Bălan a primit doar 15 ani închisoare. Cooperase la uciderea unui om care se opunea unui contract în dauna statului român. Cătălin Ciubotaru, omul care trebuia să apere siguranța și integritatea angajaților TEPRO a primit doar 17 ani închisoare.

Asasinii efectivi, Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă au luat câte 23 de ani pentru omor calificat. Valentin Blăniță și Gelu Alexandru Spumă au luat câte cinci ani de închisoare pentru asociere la săvârșirea de infracțiuni. În total, au fost 98 ani de închisoare, în cazul Virgil Săhleanu. Patriarhul Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei) a condus un sobor de 24 preoți care i-au oficiat slujba de înmormântare eroului sindicalist român.

"Prostia guvernanților naște asasini": proteste, funeralii cu 5000 participanți la Iași!

Acesta a fost slognul protestatarilor ieșeni în septembrie 2000! Ieșenii, evident  au protestat pe străzile capitalei istorice a Moldovei. La funeraliile eroului Virgil Săhleanu au venit peste 5000 de oameni.  Probabil toți asasinii, morali și executanții se plimbă liberi, Azi, s-au împlinit 24 de ani, iar cea mai mare pedeapsă fusese 23 de ani, Se mai știe ceva de copiii, de văduva lui Virgil Săhleanu? Este un nume pe care un fost prefect de Iași, Grigoraș și l-a amintit spunând că va numi Sala Mare a Prefecturii cu numele eroului. Au apărut câteva busturi și cam atât.

Fragmente dintr-o istorie trăită

Perioada dintre privatizarea TEPRO Iași și asasinarea lui Virgil Săhleanu (toamna lui 1998-toamna lui 2000) a fost a faimoasei guvernări de Dreapta a lui Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, a Alianței Civice cu Ana Blandiana, Ion Caramitru, Andrei Pleșu,  Gabriel Liiceanu văzuți ca un fel de „semizei” de propaganda oficială a acelor ani negri ai istoriei României. Ani în care muncitorii erau disprețuiți și trecuți, în stil bolșevic stalinist, ca „dușmani de clasă”, ca  „piedici” în calea construirii societății românești democratice, la fel de „multilateral devzoltate”.

Am trăit acei ani, nu mă poate contrazice nimeni, am fost fiu de muncitori și țărani, știu cu ce dispreț eram priviți de „apostolii noii lumi”, adepții Convenției Democratice din România, noi copiii de muncitori și țărani, la finalul anilor 90. Aveam 17 ani, eram liceean când s-a privatizat Tepro Iași.

Tatăl meu era muncitor la o uzină etalon din Oltenia. Strategică aș putea zice, acolo se fabricau osii, boghiuri și roț de tren, care se exportau în URSS, India și China cu precădere, A fost trimis acasă să aștepte pensionarea în 1995-1996. Dacă nu aveam vite la țară și nu munceam pământul, mama fiind casnică, nu aveam cu ce trăi. A ieșit la pensie, dar în perioada cât a fost acasă nu a primit nici șomaj (fusese sfătuit să nu o facă, deoarece i s-ar fi trecut data de pensionare ca dată a încheierii muncii) și nici „banii din urnă”, fiindcă pe decizie, i s-a trecut data efectivă de când a venit decizia, nu data când a fost trimis acasă.

A fost o crimă contra unei categorii sociale: a muncitorilor români!

Rememorez și acum momentul în care, student fiind, pregătindu-mă să merg la facultate (pentru un examen de mărire de notă), am dat drumul la televizor pe 7 septembrie 2000. Nu apăruseră breaking news-urile, era un buletin de știri obișnuit. O vecină relata cum soția, alertată de zgomote și țipete și-a luat în brațe soțul rănit cu trei lovituri de cuțit. Era plin de sânge, prăbușit în scara blocului de locuințe. Din păcate, deși a fost dus la SJU Iași, viața nu i-a mai putut fi salvată. Odiosul asasinat s-a produs la ora 8 dimineața când Săhleanu mergea la instanță pentru a se apăra în cele trei procese care îi fuseseră deschise de către uzina pe ai cărei muncitori îi apăra de abuzuri!

Deci, moartea lui Virgil Săhleanu, pentru mine, istoric cu peste 21 de ani experiență a fost o crimă politică, pregătită social, ca într-o dictatură!

Sursa foto: assassination.globalinitiative.net