Mădălina, din Cepleniţa, judeţul Iaşi, s-a trezit cu un bebeluş în braţe la sfârşitul clasei a VIII-a, după o relaţie cu unchiul ei. A ales să-l crească.
Drumurile şi responsabilităţile s-au împărţit clar şi definitv între Mădălina (14 ani) şi tatăl fetiţei ei de un an şi două luni. În aprilie anul trecut, bărbatul a venit să le vadă pe amândouă la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi. Au făcut şi un test ADN, să nu existe dubii despre paternitate.
Apoi şi-au spus clar: ea o să crească copilul aşa cum poate, el să-şi vadă de viaţă. Era cu-atât mai dureros cu cât tatăl este unchiul Mădălinei. Împărţeau nu numai o familie, ci şi casa din Cepleniţa. Stăteau toţi împreună - bunici, copii, nepoţi. Aşa s-a format legătura între ea şi unchiul el. El avea 23, ea 13. Mădălina a rămas însărcinată.
Nu ştia nimic despre semnele care arată că vei fi mamă. Într-o zi, i s-a făcut rău la şcoală. S-a răspândit vorba că e bolnavă şi aşa a ajuns să afle mama ei. A dus-o la medicul de familie din sat. Clar şi limpede: era gravidă în şase luni. Sarcina nu i s-a cunoscut pe trup, pentru că era slabă, iar burta foarte mică.
Fata şi mama ei au plecat din casa bunicilor, ca legătura dintre ei să se rupă. A fost o solicitare şi din partea celor de la Protecţia Copilului, pentru că exista riscul ca fata să fie din nou abuzată. În Cepleniţa locuiesc acum într-o casă din chirpici. E casa în care creşte acum Teodora, un copil de un an şi două luni. "Eu n-am vrut să avortez. Am vrut să-l cresc. Mama m-a ajutat să-l cresc", povesteşte Mădălina. E toată ziua cu copilul în braţe, pe care îl strigă drăgăstos "mama, mama". Îl priveşte lung şi-i şterge de pe frunte câteva rânduri de sudoare, apoi o ţine de mână ca să poată merge. Bunica bebeluşului, care are 35 de ani, mai are un băiat de 18 ani şi unul de cinci. Pentru ea, Teodora a venit ca o a doua fiică. Îşi aminteşte şi-acum. Era o vineri când "Mădă" a venit cu ea de la Iaşi, de la maternitate. Au aşezat-o pe pat şi i-a arătat cum s-o spele, cum s-o hrănească. Recunoaşte însă că la început simţea o mare ruşine: "Pe mine m-a afectat foarte mult. Dar eu o văd acum ca pe fiica mea. I-am şi spus: «Dacă te măriţi, tu poţi să pleci, dar fata rămâne cu mine!»".
Când s-a dus la Iaşi să nască, Mădă era în al doilea semestru din clasa a opta: "Mi-a fost frică. M-au dus în sala de operaţii şi mi-a spus medicul că o să-mi facă cezariană. Dar eu nici nu ştiam ce e aia cezariană". Fetiţa a luat 10 la naştere. Asistentele i-au adus-o mai târziu, i-au pus-o în braţe. I-a fost bine, la fel cum i-a fost şi greu câteodată. Prietena ei cea mai bună a refuzat să se mai întâlnească cu ea, pentru că are un copil. Colegii - care au judecat-o, care au înţeles că a avut un curaj nebun. Educaţia la ţară
Se întâmplă des ca în comunităţile rurale fetiţele să ajungă mame. Deja nimeni nu se mai miră. Medicii care le au sub observaţie spun însă că sunt cazuri dramatice: fetele ajung foarte târziu la un medic specialist, ba chiar se duc direct să nască. De multe ori, bebeluşii sunt în pericol. Rata mortalităţii din România este cea mai mare din Europa.
Statistica maetrnităţii arată că, anul trecut, 158 de minore au născut la "Cuza Vodă", cele mai multe (81) având 17 ani, iar cele mai puţine (două cazuri) având 12, respectiv 13 ani.
Rapoartele naţionale indică faptul că, în 2011, România avea în jur de 8.500 de fetiţe-mame, cifrele arătând că, la 1.000 de naşteri, 43 sunt ale adolescentelor sub 18 ani.
Fundaţia "Salvaţi Copiii" a făcut un studiu printre 200 de mame din cinci judeţe ale ţării. 47% dintre ele au declarat că n-au făcut nicio ecografie în timpul sarcinii, în timp ce 42% n-au făcut analizele medicale recomandate în timpul sarcinii, iar 36% au născut primul primul copil când nu împliniseră încă 18 ani. A vrut la mănăstire
Mădălina este un caz fericit. A fost ajutată să-şi continue şcoala. Acum este în clasa a IX-a la un liceu din Hârlău, unde învaţă croitorie şi design vestimentar. Când era mică, visa bas ă fie bucătăreasă, bas ă meargă la mănăstire, aşa cum a făcut-o învăţătoarea ei de la şcoala din sat. Maica i-a spus să păstreze copilul, altfel o să-l aibă pe conştiinţă toată viaţa: "Poate mi-ar fi fost mai uşor acolo. Acum trebuie să am grijă de un copil." L-a alăptat regulamentar, iar de ceva vreme a început să-i diversifice alimentaţia.
Cu tatăl copilului nu ţine legătura. Îi trimite, din când în când, nişte bani. Indemnizaţia ei de mamă şi alocaţia bebeluşului, în total 800 de lei, sunt banii cu care trăieşte toată familia. N-au nicio pasăre în curte. Pun, însă, în grădină păstăi şi cartofi. Mama Mădălinei visează să poată, la un moment dat, să-şi poată cumpăra o vacă.
8.500 de mame minore
erau, anul trecut, în România. Statisticile arată că, la 1.000 de naşteri, 43 sunt ale fetiţelor-mame
"E nevoie de educaţie în şcoli. Medicii de familie trebuie să se implice mai mult, pentru ca gravidele să nu mai vină la spital doar să nască."
MIRCEA ONOFRIESCU, manager maternitate
Familia care te înţelege
Lavinia (19 ani), din Cepleniţa, Iaşi, îşi ţine în braţe fetiţa de cinci luni. Voluntarii "Salvaţi Copiii", cei care dezvoltă un program de conştientizare a mortalităţii infantile în mai multe comunităţi din Moldova, o laudă că e mamă responsabilă.
Bebeluşul e curat îmbrăcat, e bine hrănit, e vesel. Are ochii de un albastru limpede, iar Lavinia sare să spună, duios, că seamănă cu tatăl ei. A ales şi ea să-şi continue, după ce la 18 ani a născut, prin cezariană, un copil sănătos. Cât e plecată la cursuri, mama ei are grijă de Daria.
"Tata nu m-a înţeles. El e mai nervos, aşa. Cu timpul, a acceptat. Îşi iubeşte foarte mult nepoata", zice Lavinia. Iubitul ei, tatăl micuţei, a părăsit-o, imediat după ce părinţii lor s-au întâlnit să pună la punct nunta. Era în a cincea lună de sarcină. Au stabilit data şi fiecare a plecat la casa lui.
După două zile, băiatul s-a răzgândit, iar la scurt timp s-a căsătorit cu alta.
Citiţi şi:
- Record de părinţi-copii!
- EXCLUSIV EVZ: Mămica din clasa a VII-a, drama completă. Lecţia de viaţă oferită de directoarea şcolii
- Mamele minore din Craiova au decis soarta copiilor
- Copiii cu copii: mame la 14 şi 16 ani
- Tudor Ciuhodaru: Educaţia sexuală trebuie făcută încă din şcolile generale