A 11 zi de anchetă în cazul dispariției Alexandrei Măceșanu, fata de 15 ani, ucisă de Gheorghe Dincă, scoate la iveală faptul că eleva a căzut victimă atât mecanicului din Caracal cât și lipsei de profesionalism cu care s-a acționat din ziua dispariției, 24 iulie. Abia ieri, au apărut imagini cu principalul suspect în acest caz, în momentul în care o imobliza pe Aexandra.

Tot ieri, DIICOT a transmis că procurorii de la Structura centrală, care au preluat cazul, împreună cu polițiștii specializați din cadrul Poliției Române, au descoperit și ridicat mai multe categorii de urme criminalistice, ce urmează a fi procesate, altele decât cele ridicate săptămâna trecută.

Practic, susțin anchetatorii, s-au reluat activitățile de cercetare și căutare în locuința, în dependințele, în autoturismul și în autoutilitara lui Gheorghe Dincă, dar cercetările nu au fost finalizate. Criminaliștii trimiși la fața locului de IGPR sunt de la Serviciul Omoruri Bucureşti, conduși din teren de comisarul şef Florian Eniţă, fiind în marea majoritate aceeaşi echipă constituită de comisarul sef Radu Gavriş, cel care din 2011 nu mai are niciun caz neelucidat.

SMS-ul din telefonul ucigașului

Între timp, a fost găsit și telefonul Alexandrei, iar într-unul din telefoanele lui Gheorghe Dincă a fost găsit un mesaj SMS în care scria: „Știm că fata este la tine. Eliberează fata!”. Mesajul întărește convingerea celor care cred că Alexandra a fost victima unei rețele de trafic de persoane. „Putea să vină de la cineva din rețea sau putea să vină de la o autoritate (…) Au sfidat totul la vedere și e clar că e o protecție a acestor rețele care aduc mulți bani” a precizat Norica Nicolai, avocat și fost procuror, citată de Antena3. Afirmațiile sale au fost întărite și de avocatul Ingrid Mocanu: „Este foarte, foarte posibil să fie de la autorități”.

Legist: „Pentru tranșarea unui cadavru, avea nevoie de complici”

Despre posibilitatea ca Alexandra să fi fost incinerată în curtea de pe strada Craiovei, din Caracal, specialiștii în domeniu spun că este foarte greu și se poate face numai în anumite condiții. EVZ a cerut opinia celebrului medic legist dr. Gheorghe Alexandrescu care a declarat că, din datele prezentate, până acum, de anchetatori reiese că Gheorghe Dincă minte „cu nerușinare”.

„Nu cred că putea arde el un corp întreg în acea sobă. Poate dacă era segmentat și dezosat. Este greu de presupus că a făcuto singur. Din comportamentul său, însă, reiese că ar acoperi pe cineva”, susține dr. Alexandrescu. Legistul susține că ADN-ul putea fi obținut din dinții victimei. „Oasele de mari dmensiuni pot arde la temperaturi mari dar coroana dentară poate rezista, chiar și în aceste condiții, iar din pulpa dintelui se pot obține urme ADN, așa zis-ul sânge concentrat”, a explicat dr. Gheorghe Alexandrescu.

Incinerarea într-un butoi, un scenariu greu de crezut

Inginerul chimist Corneliu Ivașcu, fostul director tehnic al Combinatului chimic din Arad Archim, și profesorul universitar Florin Irimie de la Facultatea de Chimie a Universității „BabeșBolyai” vorbesc despre două condiții speciale de care este nevoie pentru incinerarea unui cadavru: temperatură de peste 800 de grade Celsius și ardere întreținută printr-un surplus constant de oxigen. Cu alte cuvinte, pentru ca Gheorghe Dincă să scape de cadavrul Alexandrei, el avea nevoie de un incinerator suficient de mare pentru a mistui un corp de 1,60 metri și o greutate de aproximativ 50 de kilograme.

Potrivit avocatului din oficiu care îl reprezintă pe Dincă, Claudiu Lascoschi, acesta le-ar fi spus anchetatorilor că ar fi pus întreg corpul victimei într-un butoi, unde l-ar fi incinerat. Tot termenul de „butoi” este folosit și de procurorii DIICOT, atunci când se referă la recipientul în care ar fi fost arsă victima, iar așa s-ar explica faptul că nu există un cadavru. Anchetatorii au comunicat, sâmbătă, că ADN-ul găsit în micile rămășițele carbonizate din butoi aparține Alexandrei. Numai că această concluzie a anchetatorilor are la bază ipoteze care se exclud reciproc: ori trupul victimei a fost incinerat la temperaturi ridicate – situație incompatibilă cu testarea ulterioară pentru ADN –, ori anchetatorii au un cadavru parțial incinerat, iar secvența ADN a putut fi reconstruită din interiorul oaselor.

Arderea completă exclude proba ADN

„Dacă era o ardere completă, nu poate fi vorba de ADN. La temperatura care ar fi fost necesară pentru incinerare, proteinele nu mai există. Puțin probabil să se mai poată găsi vreo urmă în urma unei arderi. Ar trebui să existe un fragment care nu a fost supus arderii flăcării. Să fi fost supus unei temperaturi de doar 400-500 de grade. Doar în acest caz ar mai rămâne tiparul inițial al ADN-ului”, a declarat pentru Q Magazine Corneliu Ivașcu.

La rândul său, profesorul Florin Irimie a declarat pentru Gândul că pentru incinerare este nevoie de o temperatură de aproximativ 1.000 de grade, însă ulterior expunerii la o asemenea temperatură este imposibil să mai existe ADN. „ADN-ul este o bio-macromoleculă foarte sensibilă, inclusiv la temperatură (…). Din oase arse parțial există posibilitatea scoaterii ADN, dar din oase calcinate care provin de la crematoriu nu a reușit nimeni, astfel că, probabil, oasele respective nu erau arse în totalitate. Nu știu cum s-a reușit obținerea temperaturii, pentru că în momentul arderii unui cadavru, miroase îngrozitor. În mod normal, pentru a atinge astfel de temperaturi înalte se pune oxigen în exces, pentru favorizarea arderii. Mi se pare greu de crezut că au putut să facă acest lucru și nimeni să nu sesizeze, plus că era și fum degajat”.

Experimentul din Australia

Ipoteza avansată de Gheorghe Dincă anchetatorilor, cea a incinerării în butoi, este greu de crezut în lipsa unei descrieri exacte a incineratorului, precum și a combustibilului folosit pentru a întreține arderea. Un experiment efectuat în 2016 în Australia în care cercetătorii urmăreau să elucideze incinerarea completă a cadavrelor unor studenți din Mexic, despre care anchetatorii susțineau că ar fi fost arse complet de către membrii unui cartel de traficanți, a scos la iveală faptul că asasinii ar fi avut nevoie de o cantitate impresionantă de lemne. Cercetătorii au folosit porci în loc de corpuri umane și a fost nevoie de 630 de kilograme de lemn pentru fiecare corp ars la foc deschis.

 

 

Te-ar putea interesa și: