Doi fraţi din Vâlcea, imobilizaţi la pat la doar trei luni după ce au venit pe lume, trăiesc într-o sărăcie lucie. Medicii sunt uluiţi că au supravieţuit până acum.
Gemenii Dani şi Darius sunt practic două grămezi de oase. Nu cântăresc mai mult de 20 de kilograme, pe care mama lor le mai mută dintr-o parte în alta. Doar ochii negri le lucesc şi uneori faţa li se luminează la un zâmbet.
De 25 de ani stau între patru pereţi, mânâncă din biberon şi sunt dependenţi de părinţii lor, doi bătrâni trecuţi de 60 de ani. Dani şi Darius Cărămidă din comuna Laloşu, Vâlcea, s-au grăbit să vină pe lume la şase luni. Unul avea 750 de grame la naştere, celălalat 700. Se luptau să trăiască.
La trei luni, când mama lor a părăsit maternitatea, gângureau, iar la şase, Dani spunea deja "mama". Părinţii s-au minunat de inteligenţa lor. "Eram tineri, fericiţi şi împliniţi, aveam şase copii, o familie mare, binecuvântată de Dumnezeu. Ne rugam să avem putere să-i creştem", îşi aminteşte Nicolae Cărămidă, tatăl în vârstă de 62 de ani al celor doi.
Cazuri ce merită studiate
Gemenii nu împliniseră nici un an când soarta i-a lovit crunt. Trupurile le-au fost arse de pusee de temperatură de 41,5 grade Celsius, din cauza unei enecefalite netratate corespunzător la Spitalul Bălceşti, susţin părinţii.
După sute de zile în spital şi tratamente dureroase, medicii au pus diagnosticul: tetrapareză spastică şi paraplegie. "Medicii au spus că nu se mai poate face absolut nimic", povesteşte Elena Cărămidă: "Ziceau să-i abandonez în spital, că în câteva săptămâni vor muri. N-am vrut. Cum să-mi las copiii să moară în spital? Mai bine mor eu!".
În iunie, fiii ei au împlint 25 de ani. Medicii sunt de-a dreptul uluiţi. "De obicei, astfel de bolnavi se târâiesc până la 8-12 ani, dacă sunt bine îngrijiţi. Sunt foarte rare cazurile când ajung la vârste atât de înaintate. Sunt cazuri ce merită studiate", susţine doctorul Delian Ionescu, specialist în medicină de urgenţă.
"Zile în care urlă de durere"
Pe Dani şi Darius pare că îi ţine în viaţă numai dragostea mamei lor. Îi hrăneşte ca pe sugari cu biberonul, îi spală cu prosopul, le schimbă scutecele şi zilnic le administrează vitamine şi calmante.
Din cauza statului pe spate, coloana vertebrală li s-a deformat. "Sunt zile şi nopţi în care urlă de durere şi mă strigă! Eu nu ştiu când este noapte sau zi, calmantele nu-şi mai fac efectul şi nu ştiu ce să mai fac să le alin suferinţa. Mi-e frică să mai umblu cu ei, de teamă să nu le rup coloana, că le-a ajuns lângă buric, pe partea stângă nici nu mai pot sta", descrie Elena momentele prin care trece familia.
Acum trei ani, ca şi cum nu era de ajuns, tatăl Nicolae Cărămidă a fost lovit de o maşină. Şi-a pierdut un picior. A fost încadrat cu gradul doi de handicap, primeşte o pensie de 400 de lei. Veniturile sunt mici, nevoile mari. De asta "Crăciunul este o zi obişnuită. În casa noastră demult nu se mai împodobeşte brad. Nu ne mai arde de aşa ceva", spune tristă Elena Cărămidă.
Pe Moş Crăciun nu-l mai aşteaptă nimeni aici. Deşi bătrânii spun că şi-au îndreptat gândul spre el. L-au rugat să le aducă "o maşină de spălat, o saltea şi câteva aşternuturi".
BUGETUL FAMILIEI Banii nu ajung nici de medicamente Suma care intră în casa familiei Cărămidă, 1.400 de lei, în total, nu ajunge niciodată. Sunt atât de multe cheltuieli, încât nu au cum să ajungă. Peste 600 de lei se duc lunar numai pe medicamentele gemenilor. "Suntem o familie necăjită. Copiii mei au pensie de 293 de lei fiecare. Nu-mi ajunge nici de medicamente. Doar Iisus Hristos ne mai poate ajuta, în rest nimeni de pe această planetă", spune tatăl Nicolae. Dacă e să-i întrebi de planuri în viaţă, soţii Cărămidă răspund că şi-ar fi dorit ca bătrâneţile să le fie scutite de griji, iar de sărbători casa să răsune de râsetele nepoţilor de la cei şase copii ai lor. NOTĂ: Cei care vor să ajute cei doi băieţi pot suna la numărul 0724.016.761. La acest număr răspunde tatăl gemenilor, Nicolae.