Codul Silvic trimis spre reexaminare Parlamentului de către preşedintele Klaus Iohannis loveşte puternic în interesele concernului austriac Holzindustrie Schweighofer, drept urmare nu este de mirare că lobby-iştii, de la parlamentari, la ONG-uri dubioase au atacat noul Cod Silvic.

Un salariat al Direcţiei Silvice Vâlcea, expert în silvicultură, a declarat, pentru Indiscrect, sub protecţia anonimatului: „Holzindustrie Schweighofer vrea să ne prindă pe noi, administratorii de păduri din România, fie private, fie de stat, într-o relaţie economică de captivitate. Prin proiectul de lege iniţiat de fostul ministru Lucia Varga, Gerald Schweighofer ajungea să discute direct cu administratorii de păduri, scoţând din lanţul economic exploatatorii. Dar nu era o discuţie pe picior de egalitate, pentru că după acea iniţiativă legislativă administratorii sau proprietarii trebuiau să vândă lemnul doar fasonat (tăiat), la marginea parchetului. Pentru a veni un mare cumpărător, de talia acestui concern austriac, de exemplu, şi să dea pe el cât vrea. Fiindcă noi eram obligaţi să-i acceptăm oferta, altfel ni se usca lemnul pe rampă”, explică silvicultorul.

Probleme forestierilor, ignorate

De altfel, încă din noiembrie 2012, într-o dezbatere cu ministrului delegat pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, Lucia Varga,  mai mulţi forestieri din Bistriţa Năsăud au avertizat că noul Cod Silvic va duce la dispariţia firmelor româneşti şi la favorizarea companiilor străine şi că guvernarea actuală a adus la maturitate “un mostru în procesarea lemnului” creat de mediul politic încă din anul 2001, scrie timponline.ro.

„Nu Codul Silvic vechi a favorizat şi favorizează Schweighofer fiindcă despre această companie este vorba. Dacă s-ar respecta regulamentul de exploatare a masei lemnoase nu ar fi problemă cu Schweighofer, dar nu se respectă. Noi, în Bistriţa-Năsăud, forestierii, dacă am făcut profit, l-am reinvestit şi am creat locuri de muncă. Ferească Dumnezeu să ne încolonăm toţi că suntem răi! Dacă regulamentul de vânzare a masei lemnoase s-ar aplica corect, nu am fi în situaţia să ne luptăm cu Schweighofer şi să ne termine”, a spus  omul de afaceri Traian Larionesi de la grupul de firme Frasinul care deţine mai multe fabrici de prelucrare a lemnului în judeţ.

"Noi murim toţi”

El a atras atenţia că „un agent economic autohton dacă vrea să participe la licitaţie de masă lemnoasă, trebuie să facă dovada că are inginer silvic, tractor, punct de lucru. Schweighofer nu are niciun utilaj, niciun fierăstrău. El nu vrea să facă ce facem noi fiindcă ce facem noi e greu. După minerit, exploatarea lemnului e cea mai grea. Noi ne-am mai dezvoltat fiindcă am avut o resursă (masa lemnoasă –n.r.) şi nu i-am dat-o lui. Dacă i-o punem la drumul auto (cum prevede noul Cod Silvic –n.r.), noi murim toţi”.

Atunci Lucia Varga, a replicat că statul român nu vrea să sprijine exportul de cherestea şi de lemn, ci prelucrarea lemnului în ţară: “Ce nu poate absorbi piaţa locală se exportă, dar noi vrem să descurajăm exportul şi să încurajăm prelucrarea lemnului în ţară. Credeţi-mă, intenţia mea e să sprijin acei investitori care au afacerile în judeţele în care există resursă. Ştiu problema cu Schweighofer. Ştiu că ei au făcut ca presiunea asupra pădurii să fie enormă. Tocmai de aceea v-am propus acest nou Cod Silvic astfel încât lemnul să nu mai fie greu accesibil pentru firmele care au sediul la dumneavoastră în judeţ, ci să rămână aici şi să fie prelucrat aici. Gândim la fel, doar că aţi avut impresia că eu nu doresc să sprijin activitatea firmelor din Bistriţa, dar doresc şi voi găsi toate mecanismele de sprijin pentru că modelul integrat pe care îl aveţi aici îl voi promova în toată ţara. Acest tip de dezvoltare vreau să fie făcut în toate judeţele României unde este resursă de lemn. Nu dorim ca lemnul să fie dus ca materie primă. Chiar cred că lemnul poate fi valorificat superior. Aţi spus că azi e o presiune foarte mare asupra dumneavoastră din partea Holzindustrie Schweighofer. Doriţi să nu facem nicio modificare la Codul Silvic şi, într-adevăr, peste doi-trei ani să nu mai aveţi de lucru?”.

"Când sunteţi puţin disperaţi vă puneţi problema reală"

„Acum lucrăm la regulamentul de vânzare să-l modificăm şi preţul de vânzare nu va fi singurul criteriu. Avem de ales dacă rămânem aşa – fiindcă aţi spus că sunteţi tari şi v-aţi încolona şi nu v-am văzut încolonaţi în ultimii patru ani – acum când sunteţi puţin disperaţi vă puneţi problema reală. Eu am găsit o stare de fapt, o Românie în care lemnul nu e gestionat corespunzător şi sunt hotărâtă ca, prin Codul Silvic, regulamentele de exploatare, vânzare a masei lemnoase să facem ordine şi până la urmă să sprijinim agenţii economici fiindcă astfel vom avea taxe şi impozite mai mari şi locuri de muncă. Noi am constatat că agenţii economici din România nu mai au acces la resursă pentru a-şi putea desfăşura activiatatea. Am venit cu nişte modificări legislative pentru a-i încuraja, a-i sprijini să aibă acces la resursă şi ne certaţi? Trebuie să ne hotărâm”, le-a spus Varga, atunci forestierilor.

Lipsa de expertiză

Lipsa de expertiză a „cuplului” Lucia-Ana Varga – Gheorghe Tinel în problematica pădurilor şi permiterea de către PNL ca în dezbaterea parlamentară punctul de vedere al partidului să fie exprimat de către cei doi parlamentari a adus uriaşe prejudicii politice PNL şi dialogului cu sectorul forestier, scrie Ziarul Apulum.

Codul Silvic a fost adoptat pe articole în Camera Deputaţilor în 18 februarie, iar cateva zile mai târziu, în 25 februarie s-a dat votul final. În dezbaterea de la Camera Deputaţilor dasupra proiectului de modificare a Codul Silvic, PNL a vorbit tot prin vocile doamnei Lucia Varga şi domnului Gheorghe Tinel.

Adevăratele interese

Lucia Varga a reluat amendamentele legate de vânzarea masei lemnoase exclusiv în forma fasonată, jurnaliştii de la Ziarul Apulum, au atras atenţia că în primavara anului 2013, la 3 zile de la prezentarea “platformei Varga”, Holzindustrie Schweighofer a anunţat construirea celei de-a treia capacităţi de producţie, care avea să ducă posibilitatea de procesare a grupului la aproape 4 milioane mc masă lemnoasă şi că singurul beneficiar al “platformei Varga” a fost Holzindustrie Schweighofer.

Forma actuală a Codului Silvic se bucură de susţinerea unanimă a tuturor organizaţiilor reprezentative din sector. În primăvara anului 2014 proiectul Codului Silvic – varianta Varga – este abandonat după schimbarea de Guvern. Un grup de specialişti – acoperind toate domeniile – este însărcinat cu elaborarea unui nou Cod Silvic. Forma actuală a Codului Silvic se bucură de susţinerea unanimă a tuturor organizaţiilor reprezentative din sector, scrie Ziarul Apulum.

Apelul ederaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni

Sprijinirea afaceriştilor autohtoni au fost însă vorbă goală, Nostra Silva - Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România, a subliniat că în dezbaterea din Parlament asupra Codul Silvic, deputaţii Lucia-Ana Varga şi Gheorghe Tinel au atacat în primul rând prevederea privind exploatarea a 3 mc/an/ha din pădurile cu suprafaţa sub 10 ha.Într-un comunicat federaţia atrage atenţia că propunerea a venit de la proprietarii de păduri, din următoarele raţinuni:

-soluţia pe care şi noi am susţinut-o, aceea de a se permite exploatarea a 3 mc/an/ha, exploatare condiţionată de încheierea unui contract de servicii silvice a fost singura propunere viabilă pentru a reduce suprafaţa acestor păduri neadministrate (măsura înseamnă intrarea în legalitate, trecerea de la păduri neadministrate, supuse tăierilor ilegale, la păduri păzite, în care se respectă regimul silvic);

- exploatarea a până la 3 mc/an/ha nu va conduce niciodată la distrugerea pădurii. Creşterea pădurii este în medie de 5 mc/an/ha, volumul mediu în România fiind de 250 mc/ha, aşdar o pădure nu se va epuiza dacă se respectă regula celor 3 mc/an/ha;

- această regulă este cu totul diferită de mecanismul studiilor sumare de amenajare pomenit de domnul deputat Gheorghe Tinel, mecanism care a condus la supraexploatarea gravă a pădurilor mai mici de 100 hectare între anii 2000-2005;

- nu trebuie neglijată nici problema socială a celor 300.000 de proprietari de păduri sub 10 ha (media acestor proprietăţi este de 1,8 ha), proprietari cărora această regulă le-ar permite să recolteze legal lemnul de foc de subzistenţă.

"Nu este suficient pentru rezolvarea definitivă a problemei pădurilor neadministrate şi pentru garantarea dreptului de proprietate pentru cei 300.000 de mici proprietari, dar este un pas necesar", subliniază Federaţia Proprietarilor de Păduri şi Păşuni din România.

Cine este Holzindustrie Schweighofer

Holzindustrie Schweighofer este o companie din industria lemnului din Austria, deţinută de omul de afaceri Gerald Schweighofer. Prima investiţie în România s-a finalizat în 2003, când a deschis fabrica de cherestea de la Sebeş în urma unei investiţii de 100 de milioane de euro, unitatea de producţie întinzându-se pe o suprafaţă de 35 de hectare. Cinci ani mai târziu a ajuns la final cu o investiţie de 115 milioane de euro într-o altă fabrică de cherestea plasată la Rădăuţi. Aceste două fabrici sunt cele mai mari pe care le deţine în România.

În anul 2009 a achiziţionat fosta fabrică IKEA de la Siret. Fabrica a fost construită în 1999 de compania Swedwood, deţinută de IKEA, în urma unei investiţii de 12 milioane euro. În mai 2009, compania a inaugurat cea mai mare centrală de cogenerare pe bază de biomasă din România, la Rădăuţi. Centrala are o capacitate totală de 22 MW, din care 17 MW energie termică şi 5 MW energie electrică, investiţia ridicându-se la 20 de milioane de euro. Producţia fabricilor din România merge în proporţie de 85-90% la export. În anul 2009, fabrica din Sebeş a avut o cifră de afaceri de 207 milioane de euro şi un profit 24 milioane de euro.

Diferenţa la preţ este vizibilă

Aproximativ 70% din volumul de masă lemnoasă care se exploatează în România se vinde netăiat de administratorul sau proprietarul pădurilor. Restul de 30% (sortimente mai puţin vandabile) se vinde fasonat. Prin noul Cod Silvic se doreşte încurajarea fabricanţilor de mobilă, pentru ca aceştia să ajungă mai uşor la acest procent de 30%. Ca România să obţină cu adevărat profit din lemn, ar fi de preferat ca acesta să fie vândut fabricilor autohtone de mobilă. Diferenţa la preţ este vizibilă: lemnul tăiat şi neprelucrat (buştean) costă 20-30 euro metrul cub, cheresteaua costă 180-200 de euro metrul cub, iar produsul finit (mobila) poate ajunge şi la 1.000 de euro metrul cub.

Holzindustrie Schweighofer, care este producător de cherestea, încearcă să „deturneze” lemnul către fabricile sale, scoţând de pe piaţă fabricile de mobilă. Iar acesta este unul din motivele pentru care „lobyştii” intereselor austriece atacă din răsputeri noul Cod Silvic, retrimis Parlamentului de către preşedinte. Conform datelor oficiale, 20% din lemnul achiziţionat de afaceristul austriac este furnizat de Romsilva şi 80% vine de la sute de mii de furnizori din toată ţara.