SCHIMBARE. Meseria care l-a făcut un brand pe corespondentul special Pro TV a pierdut teren în favoarea uneia ceva mai paşnice: aceea de prezentator de ştiri.

Cătălin Radu Tănase, reporterul special trimis întotdeauna acolo unde “arde” mai tare, s-a cuminţit. Dar nu în totalitate. În weekenduri va îmbrăca sacoul sobru de prezentator de ştiri, alături de graţia blondă Iulia Vântur, iar celelalte trei zile de muncă le va dedica primei sale dragoste - reportajul special. Îi mai rămân două zile doar pentru el şi fetiţa lui, Carina, în vârstă de trei ani şi jumătate.

„Carina este cel mai preţios dar pe care mi l-a făcut viaţa. Poate printre puţinele. Şi pentru asta mulţumesc. Umil. I-aş aloca tot timpul din lume, tot timpul meu liber, dacă ar ţine numai de mine. Încerc, cât mi se permite, să stau cu fata mea, cât mai mult.”

Viitorul începe azi

În meseria pe care şi-a ales-o însă, „liberele” sunt doar pe hârtie, pentru că se pot transforma oricând în adevărate misiuni de comando: „De-a lungul anilor, am văzut multe libere transformate în zile de muncă grea, în frig sau ploi interminabile, războaie, evenimente cruciale. Nu mă plâng”. În astfel de momente pare că e croit după modelul militarului chemat pe front. În loc de puşcă, microfon, în loc de tanc, car de transmisie.

Se descrie, fără falsă modestie, drept unul dintre „cei mai vechi şi mai credibili corespondenţi speciali”. Cu toate acestea, spune că mai are multe de învăţat. A păstrat doza de curiozitatea fără de care nu şi-ar putea face meseria şi de-abia aşteaptă să vadă ce-i rezervă viitorul. „O, dar «Sunt tânar, doamnă» şi lumea nu aşteaptă decât să se lase descoperită. Cu cât trece mai mult timpul, cu atât am senzaţia mai acută că nu ştiu nimic şi că toate sunt în faţa mea să fie desluşite.”

Fantomele trecutului

Este un obişnuit al teatrelor de război, unde i-au şuierat gloanţele pe la ureche. Imaginea cu el la pupitrul de ştiri parcă nu rezonează cu cea din mijlocul potopurilor, al conflictelor armate etc., dar o operaţie la coloană suferită recent este doar o parte din preţul pe care trebuie să-l plătească pentru desele sale incursiuni. Rana fizică se închide, însă nopţile îi sunt tulburate adesea de flash-back-uri cu cele mai intense momente trăite acolo unde s-a scris istoria.

„Dacă o să încep prin a spune că am îmbătrânit cu o sută de ani sau că am albit, şi asta chiar e adevarat, o să spuneţi că sunt patetic. Poate sunt. Sunt patetic uneori noaptea, când nu pot să dorm pentru că am flash-back-uri şi în urechi aud, iar în faţa ochilor retrăiesc, nu văd, acesta e cuvântul: retrăiesc lucruri de o însemnătate fundamentală. Dar ştiţi ce? Sunt al dracului de mândru că am văzut istoria scriindu-se cu mine de faţă, că am trăit cât alţii într-o sută de vieţi.”

Este dependent de adrenalina pe care i-o dă “terenul” şi nu i-ar trebui decât o clipă pentru a sări de la pupitru acolo unde-l cheamă povestea. „Cum m-am împărţit zece ani între călătorii de zeci de ore, între transmisii în direct, din oră în oră, din locuri diferite? Cum am fost azi la Baia Mare şi mâine pe Transfăgărăşan sau azi la Constanţa şi mâine tot la Constanţa?”

PRIZĂ LA PUBLIC

Impresiile unui „bătrânel simpatic” de 36 de ani

Practică o latură a meseriei de jurnalist unde nu e loc de compromisuri sau de scuze pentru ratarea unui reportaj. Ce crede un corespondent uns cu toate alifiile despre valul de tinere sexy şi neştiutoare, prezentate drept jurnaliste profesioniste, ca nişte lupi ascunşi sub blana de oaie?

Avalanşa de apariţii sexy, o concurenţă serioasă

„Mă provocaţi! Frumuseţea, sexappealul vând. Şi nu este nimic rău în asta, câtă vreme nu le propui oamenilor un produs nociv, ci informaţia de care au nevoie. Graniţa este foarte subţire între seriozitate, curăţenie, atracţie, pe de o parte, şi, ridicol, pe de alta. Acum sper că un bătrânel simpatic de 36 de ani, ca mine, cu mai puţin par în cap şi nu din cale-afară de sexy, mai are totuşi priză la minţile şi la sufletele oamenilor, în faţa avalanşei de apariţii tinere, sexy, de care vorbiţi voi”, spune Cătălin.

DORINŢE

O discuţie „amicală” cu George W. Bush şi reculegere cu Dalai Lama

Dacă ar lucra pe cont propriu, Cătălin Radu Tănase spune că ar lua primul avion către Statele Unite, la George W. Bush, pentru o discuţie „informală”.

„M-aş duce în Texas, la ferma lui «Dubbya» (n.r. - Pronunţia texană a celei dea doua iniţiale a numelui fostului preşe - dinte american George W. Bush.). Sunt al naibii de curios să văd ce e în mintea lui când face gafe monumentale, de care ani întregi a râs o planetă întreagă. Să-i spun eu ce am văzut cu ochii mei în Irak şi Afganistan şi el nu, din Biroul Oval de la Casa Albă... Schimb de impresii, nimic mai mult. Pe urmă, aş pleca la Dharamsala, în India, să trăiesc o zi lângă Dalai Lama.”

Pe lângă acestea, Cătălin se gândeşte să scrie o carte în care să redea experienţele unice trăite până acum ca reporter special. „M-am gândit mult şi serios, nu aşa, ca o toană. Probabil că nu voi scrie această carte niciodată. Unele lucruri e bine să rămână îngropate acolo unde sunt acum. Dar o să vă spun totuşi cum ar începe această carte. «Inăbuşitor! Nu ştiu dacă e aerul supraîncălzit din camera cu postere cu formaţii de pe pereţi, cu televizorul mic, care bâzâie într-un colţ cu meciurile Cupei Mondiale din ’90, sau fumul ţigării ieftine, cumpărată din banii pe care, ca adolescent, îi primeam de la părinţi...»”

TANGO LA ŞTIRI

„Eu şi Iulia ne-am procopsit unul cu altul”

Are o parteneră de prezentare care nu sare din oraş in oraş, aşa cum face el, ci din studio în studio şi din ipostază în ipostază, în fiecare săptămână.

După ce termină show-ul „Dansez pentru tine” de vineri seara, Iulia Vântur face noapte albă şi îmbracă haina de ştiristă sâmbăta dimineaţa, fără nicio oră de somn. „Draga de ea, aleargă între Pro şi Buftea, între «Ştiri» şi «Dansez pentru tine», iar eu între patul de acasă, în care am zăcut ceva, dupa operaţia la coloana vertebrală, Pro TV şi fetiţa mea”, empatizează Cătălin cu colega lui: „Am constatat amândoi că avem un noroc uriaş: ne potrivim. Aceeaşi lungime de undă, aceeaşi pasiune. Sper să nu se supere Iulia pe mine, dar cred că ne-am procopsit unul cu altul, la «Ştirile de weekend». «It takes two to tango!» Întotdeauna e aşa în viaţă. Nu poţi să dansezi de unul singur şi să-ţi faci iluzii că ţii ceva în braţe”.