Cea mai mare provocare a societății este reprezentată de longevitatea umană. Într-o conferință ținută absolvenților de la Harvard, Avi Loeb a fost întrebat cât va mai supraviețui civilizația, în acest context tehnologic. Răspunsul acestuia s-a bazat pe faptul că am ajuns abia la jumătatea ciclului nostru. În acest caz, acesta a declarat că este posibil să supraviețuim câteva secole, dar nu mai mult.
Este soarta noastră bazată pe statistică ?
Avi Loeb a declarat că există posibilitatea ca oamenii să aibă liberul arbitru și să răspundă la deteriorarea condițiilor de viață, prin promovarea unui viitor mai lung, față de cum ar fi de fapt. Acesta nu poate observa încă, dacă politicienii vor răspunde provocărilor care urmează și dacă verdictul va fi schimbat. “ Oamenii nu sunt buni în a face față riscurilor pe care nu le-au mai întâlnit până acum.”
Oamenii și interacțiunile lor complexe evită sentimentul de predictibilitate la nivel personal, însă, conform lui Loeb, poate că destinul civilizației noastre să fie modelat de trecut, într-un sens statistic inevitabil. Odată confruntat cu probabilitatea de supraviețuire, spiritul uman alege să sfideze toate șansele și să se comporte ca un actor statistic.
“De exemplu, șansa noastră de supraviețuire s-ar putea îmbunătăți dacă unii oameni ar alege să plece de pe Pământ. În prezent, toate ouăle noastre se află într-un singur coș. Aventurarea în spațiu oferă avantajul păstrării civilizației noastre. Deși Pământul pare o casă confortabilă acum, în cele din urmă, vom fi nevoiți să ne mutăm, deoarece soarele va fierbe toată suprafața lichidă a planetei, în decursul a un miliard de ani.”, a declarat Avi Loeb pentru livescience.com.
Schimbarea de paradigmă
Înainte de a lua această premisă în calcul, ar trebui să recunoaștem că este foarte important să ne respectăm obiectivele, pentru a ne putea adapta la schimbările pe termen lung. Concentrarea asupra acestor obiective au demonstrat o adaptare la schimbările prezentului. Spre exemplu, înainte de a fi inventat telefonul mobil, a fost pusă întrebarea „Cum construiești o rețea imensă de linii telefonice fixe?”
Într-adevăr, problemele din prezent sunt importate, însă soluțiile trebuie să beneficieze și de o perspectivă de lungă durată. Limitarea va conduce înspre conflicte, care vor amplifica resursele limitate. O perspectivă de viitor va favoriza cooperarea ca răspuns la provocările globale. Așa cum a remarcat Oscar Wilde: „Suntem cu toții în jgheab, dar unii dintre noi ne uităm la stele”. O astfel de inspirație, va putea conduce spre o evoluție, lăsând în urmă alternativa fatalistă.