Ultimii ani ai regimului comunist din România au dus populația la limita răbdării. Nemulțumiți de lipsa alimentelor, programul scurt de la televizor și lipsa curentului, singurul mod prin care oamenii puteau ataca politica internă a statului era prin înscrisuri, care fie erau împărțite în rândul populației, fie erau lipite pe diferite suporturi.
Un alt mod prin care oamenii își transmiteau nemulțumirile erau bancurile spuse “deasupra scrumierei” la restaurante.
Prea mulți ani de pușcărie
La sfârșitul lunii noiembrie 1989, în Alba Iulia, pe un stâlp de electrificare de pe un bulevard principal, era pus un afiș cu șase rânduri în care erau scrise lozinci împotriva liderului și regimului său comunist. “ Jos Ceaușescu ! Jos regimul! Vrem dreptate nu congrese ! Vrem libertate ! Jos șefii! Ajunge! Fără reales ! Vrem mâncare ! Jos tâlharii!”
În general, astfel de demersuri se finalizau cu mulți ani de închisoare. În 1983, un muncitor din Iași a fost condamnat la 9 ani de închisoare pentru că a aruncat manifeste redactate de el, care chemau populația să protesteze împotriva lui Ceaușescu. Pentru un gest similar, un alt cetățean din Arad a primit o condamnare de 10 ani.
O altă condamnare de 10 ani a primit și un cetățean din Tecuci, în 1983, pentru că a condus un automobil în centrul Bucureștiului pe care era afișat portretul liderului comunist, sub care era scris “Nu te vrem călăule!”
Gluma folosită ca mod de eliberare
În acest sens, majoritatea populației prefera să-și exprime nemulțumirile prin bancuri. Era un mod mult mai nostim și mai greu de pedepsit de către organele de represiune. Umorul a făcut oamenii să poată rezista mai ușor în fața regimului comunist, motiv pentru care și în cadrul pieselor de teatru, se folosea această tehnică.
În cartea “10 ani de umor negru” este prezentat un banc politic din 1975 care menționa că “Ceaușescu a transformat România într-o țară de credincioși pentru că postim șapte zile pe săptămână, aprindem seara lumânări și mergem duminica la slujbă”.
Majoritatea bancurilor expuneau problemele economice cu care se confrunta populația țării. “Stima noastră și mândria/ Ceaușescu-sărăcia”. Multe dintre aceste bancuri reprezentau în forma lor originală lozinci ale Partidului Comunist. “Ceaușescu-PCR” a fost transformat în “Ceaușescu-PCR/ Carnea noastră unde e?” Tot în aceeași zonă a apărut și pe ușa unei brutării: „ Nicolae fii cuminte/ Dă-ne pâinea ca înainte”.
Glumele politice au influențat apariția unei imagini alternative asupra realității cotidiene, care a marcat discrepanța dintre propaganda oficială și situația reală de zi cu zi, cu care populația României s-a confruntat până în decembrie 1989.