Am numărat mai puțin de o duzină de oameni cu măști pe față în trei dintre cele mai aglomerate stații de metrou din București: Obor, Piața Victoriei 1 și Piața Victoriei 2.
În tramvaiul 41, cel mai important tramvai al Capitalei nu era niciun „mascat. Totul s-a petrecut între orele opt și nouă dimineața, ore de vârf a traficului din Capitală.
La Obor, în zece minute, am văzut doar trei oameni care purtau mască de protecție. Două femei și un bărbat. Lumea îi ignora total. „Sunt răcită și nu vreau să-i îmbolnăvesc și pe alții. Nu e vorba de niciun Coronavirus. Ăla e doar la televizor”, a fost răspunsul Anei la întrebarea de ce și-a pus masca de protecție.
Între Obor și Victoriei, o femeie a strănutat. Dar o alta i-a atras atenția, destul de virulent, că nu și-a protejat gura cum s-a spus la TV. Au început să se certe, ca două țațe. „De ce nu pui gura la mână, fă? Vrei să ne-mbolnăvești!?”, aproape că a zbierat „reclamanta”, o femeie corpolentă de circa 50 de ani. Preopinenta, o domnișoară destul de strident machiată pentru acea oră matinală i-a replicat ca la Obor: „Ia mai dă-te fă-n mă-ta!”. Tot vagonul s-a amuzat copios.
În cele două stații de la Piața Victoriei, pe Magistralele I și II, am mai văzut câțiva oameni cu mască pe figură, dar mai ales în stația trenului care mergea către Pipera, zona în care merg angajații „multinaționalelor”. Adică așa-numiții „corporatiști”.
Gheorghe, de 46 de ani, din Arad, salahor pe un șantier din acea zonă, îi privea cu oarece milă și vorbea singur: „De ce dracului se sperie ăștia? Televizorul bagă spaima-n populație! Ce naiba, moare lumea de la o gripă!?”.
Tineretul corporatist din jurul său s-a îndepărtat de el ca de un ciumat. Vorba lui Geo Bogza din finalul celebrului său reportaj literar „175 de minute la Mizil”: „Viața și lumea mi se par fantastice, de neînțeles”.