Sunt imobiliarele pe care toţi trebuie să le aibă, dar nu se poate spune că şi le doresc. Unii au ales însă locurile de veci ca drumul cel mai sigur spre succesul în afaceri. Încurajaţi că, în Bucureşti, doar în două cimitire de stat mai sunt locuri, la Străuleşti 2 şi Domneşti Vest, investitorii au început să cumpere hectare de teren pentru a construi cimitire particulare.
Iar cum cererea nu este o problemă, deoarece elixirul vieţii veşnice nu se vinde ca supliment la vreo revistă, rămânea de rezolvat problema ofertei.
La vreo 10 kilometri de Bucureşti, pe marginea drumului naţional spre Alexandria, două hectare de teren sunt ocupate de cimitirul "Odihna Veşnică". Se spune că patronul din umbră al cimitirului este fostul primar din Bragadiru, Marin Brânzoi, şi un părinte din aceeaşi localitate ilfoveană. Evz.ro l-a găsit însă acolo pe patronul Gabi Ştefan, un tânăr de vreo 30 de ani, care acum trei ani "a prins ultimul val" al construcţiilor de cimitire particulare, aşa cum spune chiar el.
Când ajungi la ultima cruce şi priveşti înapoi, aleea care urcă printre cruci lasă vederii doar mormintele şi cerul. Aşadar, îşi merită oarecum numele. De la şosea până în cimitir se întinde ultima parte a ultimului drum: o alee cimentată lungă de vreo 200 de metri şi destul de lată pentru o maşină. Pe margini, trandafiri, băncuţe vopsite în roşu şi o capelă în care încap lejer 40-50 de persoane.
Loc de împăcare religioasă
"Când m-am apucat de afacere, m-am gândit că o să îmi scot banii în 5-10 ani", spune Safta, cu care am stat de vorba chiar în dreptul intrării în cimitirul propriu-zis. La câţiva metri de noi, doi dintre cei zece angajaţi săpau o groapă. Altul, plin de var chiar şi pe faţă, finisa lucrările la un cavou.
Patronul explică şi ce înseamnă criza pentru investitorii imobiliari ca el: "Lumea nu mai cumpără locuri din timp, ci doar imediat după ce le moare cineva". Un loc de veci pe veci - "nu pe şapte ani, ca în alte cimitire" - costă 1.600 de lei, iar dacă preferi să asiguri sumbrul viitor al familiei tale, afli că o criptă cu trei locuri, gata construită, te costă vreo 7.000 de lei.
În prezent, în cimitirul lui Safta sunt îngropaţi 300-400 de oameni, doar 10% din capacitatea "Odihnii Veşnice". Şi cum afacerile nu ţin cont de Dumnezeul căruia i te închini, cimitirul este interconfesional, adăpostind, pe lângă ortodocşi, şi câţiva musulmani, baptişti, penticostali, martori ai lui Iehova şi alţi câţiva membri ai minorităţilor religioase. Mai puţin catolici. "Ei ţin ca cimitirul să fie numai al lor. Au cimitirele lor, nu vei vedea niciodată un catolic îngropat într-un cimitir interconfesional", explică patronul.
La stat, nu există o astfel de ofertă, concesionarea terenului fiind posibilă pe doar şapte ani. Ce-i drept, contra unei sume modice, dar mulţi se feresc de noroaiele şi de îngrămădeala din aceste cimitire. La o simplă căutare pe internet, afli că cimitirul Străuleşti II este locul unde erau îngropaţi săracii şi neidentificaţii. Iar condiţiile sunt pe măsura buzunarelor, astfel încât mulţi se feresc de acest spaţiu. Mână în mână cu centralizarea
După Revoluţie, an de an, tot mai mulţi oameni se stabileau în Bucureşti. Oarecum logic, prin 1997, pe marginea autostrăzii Bucureşti-Piteşti răsărea - alb ca un ghiocel, dar, evident, nu la fel de gingaş - primul cimitir particular de mari dimensiuni din apropierea Capitalei. 3,6 hectare de teren, deci circa 7.500 de locuri de veci. Tot cam atunci, un alt cimitir particular era construit în comuna Pantelimon, pe care popularea din ultimii ani avea să îl transforme în oraş.
Ce se întâmplă după umplerea cimitirelor
Safta are teren şi în apropiere, astfel încât, atunci când cimitirul va fi plin, are unde să se extindă. Cei care nu mai au unde construi alte cavouri vor trăi însă din taxa de administrare, de circa 10 euro anual. Un calcul simplu arată că, la 3.000 de locuri ocupate, ar primi anual 30.000 de euro.