Castelul de la Sâncrai, una din bijuteriile arhitectonice ale judeţului Alba, va intra în conservare anul acesta, urmând ca în 2012 să fie reabilitat.
Castelul este în proprietatea Consiliului Judeţean Alba, iar consilierii judeţeni au aprobat studiul de fezabilitate pentru reabilitarea clădirii, astfel că lucrările vor putea începe imediat ce vremea va permite acest lucru. "Studiul de fezabilitate are două părţi: una de conservare a castelui de la Sâncrai, iar a doua parte este de readucere la forma iniţială. Intenţia noastră este de a dezvolta în zona respectivă un loc în care Asociaţia cultivatorilor de trandafiri să îşi poată dezvolta o activitate asociativă şi asta, din punctul meu de vedere şi am discutat şi cu cultivatorii, să fie imaginea cultivatorilor de trandafiri din judeţul Alba, fiind o construcţie valoaroasă din punct de vedere arhitectonic. Anul acesta discutăm de partea de conservare şi aici mă refer la refacerea şarpantei-învelitorii şi crearea unui spaţiu pentru intreprinderea socială, pentru care Consiliul Judeţean Alba a depus un proiect. Urmează ca, identificând şi alte surse de finanţare - buget propriu, buget naţional, fonduri europene - să reuşim anul viitor terminarea lui, cu totul", a explicat directorul Direcţiei Tehnice din cadrul CJ Alba, Dan Popescu. Valoarea totală a investiţiei, aşa cum rezultă din studiul de fezabilitate, este de peste 8 milioane de lei, din care peste 1,7 milioane lei vor fi cheltuiţi în etapa de conservare.
Istorie de peste 200 de ani
Localitatea Sâncrai se află la 8 kilometri de Aiud, între localităţile Ciumbrud şi Rădeşti, în "inima" zonei în care se întind câmpuri întregi de trandafiri. Potrivit CJ Alba, clădirea a aparţinut familiei Kemeny şi a fost construită în anul 1805. "Se pare că această clădire ar fi fost extinsă în două faze, în prima fază a extinderii, anul 1890, când a devenit reşedinţa familiei nobiliare Banffy, s-a executat turnul de sud-vest, precum şi corpul de sud-vest, având o expresie stilistică de baroc târziu, uşor eclectic, cu accente neoclasice. Tot atunci s-au adăugat porticele din faţadele principale şi secundare, frontoane baroce foarte decorate. În extinderea fazei a doua, a cărei datare este incerctă, s-a executat turnul de nord-vest, corpul pentagonal de nord-est, precum şi corpul lateral de nord. Această ultimă fază, prin simplitatea sa, ar fi putut fi executată la sfârşitul secolului al XIX-lea sau la începutul secolului XX şi ar fi putut fi contemporană cu construcţia iazului al cărui pod şi infrastructură este din beton. Urmele unei renovări şi a ranforsării unor pereţi par să fi avut loc odată cu prima fază de extindere, în a doua jumătate a secolului XIX. După 1947, odată cu schimbarea destinaţiei clădirii în azil de copii cu dizabilităţi, clădirea a suferit mari transformări exterioare şi interioare, majoritatea fiind de natură să deformeze aspectul iniţial, dar mai ales să ducă la degradări majore datorate lipsei de profesionalism în intervenţii", au arătat reprezentanţii CJ Alba. În anii '80 a fost efectuată o ultimă reparaţie a clădirii, neprofesională, la acoperiş. "De atunci s-au produs foarte multe stricăciuni care contribuie la degradarea rapidă şi distrugerea clădirii. Din 1997 clădirea a rămas nelocuită, dar mai ales lasată în paragină", au precizat reprezentanţii serviciului turism din cadrul instituţiei judeţene.
Recomandările noastre
