LANSARE. Două vo lume din colecţia „Opere. Ştefan Agopian”, coordonată de criticul Daniel Cristea-Enache la Polirom, vor fi lansate marţi la Galeriile Artmark, în cadrul expoziţiei „Saga Ilfoveanu”
Nimeni nu mai scrie la noi ca Ştefan Agopian. Reverie ludică şi multicoloră, fantasme tratate jucăuş, montaje suprarealiste, voluptăţi baroce, luxurianţă şi senzualism, frazare poetică: ca pretext pentru spectacolul exegetic, totul este de-o generozitate aproape unică în proza noastră de azi. Sucit şi răsucit în viziuni fără vârstă şi dincolo de spaţiu, meşter (armeanul) în aurărie şi ritualuri cu dulceaţă, Agopian este un sceptic rafinat, solitar şi convivial deopotrivă, un morbid cu măsură egofilă, crud, uneori ricaneur de temut, dar pentru care hedonismul e literă de aur”, scrie Dan C. Mihăilescu.
Marţi, 10 martie, de la ora 17.00, vor fi lansate cele două volume din colecţia „Opere. Ştefan Agopian”, coordonată de criticul Daniel Cristea-Enache la Polirom.
Lansarea va avea loc la Galeriile Artmark din Bucureşti, în cadrul expoziţiei „Saga Ilfoveanu”, unde vor prezenta volumele, în prezenţa autorului, Carmen Muşat, Eugen Negrici şi Daniel Cristea-Enache. „Opere I” include titlurile „Însemnări din Sodoma. Drumul. Republica pe eşafod. Ziua mâniei. Manualul întâmplărilor. Tache de catifea”, iar „Opere II” - „Sara. Tobit. Fric”. Expoziţia va rămâne deschisă până duminică, 29 martie, perioadă în care Artmark va organiza săptămânal diverse evenimente asociate, lansări şi degustări de vinuri oferite de Cramele Oprişor.
Ironie şi rafinament
Încadrat într-un „neosuprarealism al anilor ’70”, scriitorul a scăpat de toate etichetele asumându-le textual şi ironizându-le procedural, consideră Simona Sora. El a debutat editorial cu romanul „Ziua mâniei”, în 1979. Ştefan Agopian, în vârstă de 62 de ani, a devenit „un cronicar de demult, consemnând rafinate cruzimi, dar de un calm brit, cu o ironie depărtată şi rece, distrată aproape. Portretele sunt deformări încăr cate, pline de amănunte, mi ro suri, lungiri sau rotunjiri, peste fire, transformând personajul într-un hohot de râs”, apreciază Paul Georgescu.