In "Blow-Up", filmul-cult al lui Michelangelo Antonioni din anii '60, o fotografie sfasie aparentele de respectabilitate britanica din Hyde Park si scoate la iveala un cadavru.
Printr-un joc al fictionalizarii si al intamplarii, Beryl Bainbridge isi incepe romanul „Domnisorul Georgie” (Editura Leda) cu o fotografie care fardeaza o moarte vinovata si ii da aparentele unei expieri in traditia respectabilitatii britanice. Pentru Antonioni, fotograful si fotografia sa sunt deja un mit al secolului XX, se afla la apogeul celebritatii si, atotputernici, instituie dictatura fantomelor.
Pe tipicul unei altfel de parabole, Beryl Bainbridge asaza fotograful si fotografia sa la inceputul carierei, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cand de-abia uceniceau la curtea realitatii, timizi in a o aborda si nesiguri pe forta lor de a o seduce si, apoi, a o abandona in cautarea adevarului de dincolo.
La Antonioni, prezentul (inceputurile relative ale postmodernitatii), si la Beryl Bainbridge, trecutul (perioada razboiului din Crimeea) sunt doar pretexte pentru a vorbi despre ei si a gandi la fleacurile esentiale ale vietii, cum ar fi: 1) spaima de moarte; 2) iubirea oricat de ciudata; 3) nefericirea si fericirea; 4) nebuniile individuale si colective; 5) speranta ca lumea e, totusi, logica si burgheza, cum e de altfel si moartea. Romanul este un haiku dickensian, daca va puteti imagina asa ceva.
Consta in sase relatari facute, alternativ, de trei dintre protagonisti, care se istorisesc pe ei insisi, in plan secund, iar in prim-plan il ipostaziaza, din varii unghiuri, pe domnisorul Georgie, de care ii leaga emotii diverse, dar foarte trainice. Misteriosul, aluzivul identitar Georgie - fotograf experimentalist, chirurg, indragostit introvertit, betiv, tata de familie, cetatean responsabil si patriot - isi duce clanul din Liverpoolul mizer in mizerul razboi al Crimeei.
Este o calatorie tragica si initiatica, pe o Golgota a damnarii vaduvite de mantuire. Insa foarte englezoaica romanciera Beryl Bainbridge stie sa combine cinismul si tandretea intr-un cocktail specific Albionului literar. Atrocele este povestit cu un suras ironic. O fotografie fardeaza soarta batranului Hardy. Domnisorul Georgie zambeste mort, intr-o fotografie de grup. Tragicul te cutremura atunci cand iti face cu ochiul.
Recomandările noastre
