Una dintre cele mai impresionante poveşti de dragoste din cultura română, între Dinu şi Nelli Pillat, e reconstituită într-un volum de corespondenţă inedită, editat de Humanitas.
Cartea „Biruinţa unei iubiri: Dinu & Nelli Pillat. Pagini de corespondenţă“, care se găseşte începând de ieri în librării, este îngrijită de Monica Pillat, fiica celor doi, şi apare în colecţ ia „Convorbiri, Corespondenţă, Portrete“ a Editurii Humanitas, coordonată de Oana Bârna.
Monica Pillat a reunit scrisorile părinţilor săi, adunate în decursul timpului, acoperind mai bine de o jumătate de secol şi păstrate cu pietate în familie. Dialogul este completat, unde este necesar, cu pagini de corespondenţă adiacente, trimise de soţii Pillat altor membri ai familiei, precum şi cu câteva scrisori aparţinând Piei Pillat, sora lui Dinu Pillat.
Majoritatea acestor pagini de corespondenţă sunt inedite şi se constituie într-o mărturie asupra destinului zbuciumat şi tragic al uneia dintre familiile cele mai înzestrate ale culturii româneşti. Povestea familiei Pillat ipostaziază în acelaşi timp tragedia României intelectuale şi profunde, strivită după război de comunism. Volumul de corespondenţă are un cuvânt înainte semnat de eseistul Horia-Roman Patapievici.
Eseul se intitulează, simplu, „Dinu şi Nelli“ şi consemnează: „Aceasta este cartea iubirii lui Dinu Pillat pentru Nelli Filipescu şi a iubirii lui Nelli Filipescu pentru Dinu Pillat. Ea conţine moartea lui Dinu şi disperarea lui Nelli; conţine povestea supravieţuirii acestei iubiri timp de treizeci de ani după moartea lui Dinu, prin Nelli; şi se încheie cu moartea lui Nelli, care a lăsat iubirea dintre ea şi Dinu fiicei lor, Monica Pillat (căsătorită Săulescu), pentru a o duce mai departe în lume“. Condamnat la 25 de ani de muncă silnică Dinu Pillat, fiul marelui poet interbelic Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Pillat-Brateş, a cunoscut-o pe Cornelia (Nelli) Filipescu în 1941, pe vremea când erau studenţi şi colegi la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Nelli era fiica unui om simplu, dar cultivat, din „elita“ micii burghezii româneşti, în acelaşi timp un fruntaş social-democrat.
În 1944, cei doi se căsătoresc. După multe privaţiuni suferite de-a lungul deceniului, în 1959, scriitorul este arestat şi inculpat în aşa-numitul „lot Noica-Pillat“. După o anchetă de aproape un an, extrem de violentă, este condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Va ieşi din închisoare în 1964, iar sechelele detenţiei îi vor grăbi sfârşitul, pe 5 decembrie 1975.
Cartea de la Humanitas se deschide cu o scrisoare din 21 mai 1942, adresată de Dinu Pillat celei care, peste mai bine de doi ani, avea să-i devină soţie, şi se încheie cu o scrisoare din 7 februarie 2001, trimisă de Nelli Pilat unei prietene. O bogată secţiune de fotografii şi facsimile îmbogăţeşte volumul. O viaţă în patru capitole Monica Pillat a structurat întregul material în patru secţiuni tematice, ordonate cronologic: „Insula cu palmier (1942-1946)“; „Înfruntând naufragiul (1947- 1962)“; „Regăsiri (1964-1975)“ şi „Iubirea de apoi (1976-2001)“.
Sunt redate astfel etapele parcurse de iubirea celor doi protagonişti: idealurile şi iluziile de tinereţe (în prima parte), cataclismul adus în viaţa lor de regimul comunist (în partea a doua), întoarcerea din închisoare a lui Dinu Pillat şi viaţa familiei până la moartea acestuia (în partea a treia) şi dăinuirea unei iubiri dincolo de moarte (în partea a patra, ce conţine scrisori ale lui Nelli Pillat către fiica sa, Monica, şi către cumnata ei, Pia Pillat Edwards, impregnate însă în fiecare rând de persoana celui dispărut).
Scrisorile din final arată „biruinţa“ unei profunde legături sufleteş ti care a învins moartea, aşa cum Dinu Pillat se exprima într-o scrisoare trimisă încă în 1943. FRAGMENT Scrisori în vreme de război Nelli drag, „Au înflorit peste noapte toţi merii, toţi perii, toţi cireşii, toţi piersicii şi toţi prunii din vie, părând aşa, de departe, nişte fetiţe îmbrăcate în rochiţe de dantelă albă şi roz care se pregătesc pentru prima comuniune. Da, au înflorit festiv a doua zi după sosirea celor trei scrisori de la tine, care, deşi datate diferit, printr-un paradox al hazardului poştal, au ajuns totuş i deodată. (...) Astăzi dimineaţă mi s-a întâmplat ceva, semnificativ într-un fel. Ascultă! Scriam ca de obicei aici în chioşc, lucrând tocmai la una din părţile cele mai stranii şi halucinante ale romanului. Scriam aşa, plin de viaţa personagiilor mele ca o scoică de zvonul mării, când a început deodată - în cerul albastru de deasupra - un zgomot apocaliptic. O clipă, privirea a tresărit atentă, înălţându-se. Dumnezeule, ce spectacol înfricoşător! Stoluri nenumărate de avioane roiau deasupra capului, angrenate în plină luptă. Un avion american cu patru motoare se prăbuşea tocmai în flăcări, arzând ca o torţă“. (Dinu Pillat, 26 aprilie 1944, Isvorani)