Un caz de o gravitate extremă s-a petrecut zilele trecute în Poliţia Română. Şi, din păcate, până acum, nu s-a luat nici un fel de măsură împotriva nimănui. Nici măcar nu au început niciun fel de cercetări.
Nu mai sunt autospeciale, că se aflau la casa lui Pian
Capul de afiş al evenimentelor de săptămâna asta a fost ţinut de asasinarea lui Emi Pian, capul clanului Duduianu, unul dintre cele mai vechi grupări infracţionale din Bucureşti. Mass-media s-a întrecut în aflarea ştirilor care de care mai senzaţionale. Cu amănunte dintre cele mai picante, toate în exclusivitate. Cu transmisiuni în direct de la casa unde este depus defunctul, unde se mai întâmpla câte un amănunt „de ţi se făcea pielea de găină” – cum relata precipitat un reporter. Şi apoi comentariile. Mai întâi eterna discuţie, care durează de 30 de ani, despre clanurile de interlopi, cu hărţi ale României frumos colorate, ca la meteo, cu zonele de influenţă ale acestor clanuri. Apoi pronosticuri despre posibile viitoare răzbunări. Nu lipseşte nici amintirea unui eveniment similar, petrecut în urmă cu ceva ani: asasinarea la Craiova a lui Caiac, unul din capii lumii interlope oltene şi funerariile de care acesta a avut parte.
Plus cântece de jale. Florin Salam cu fratele în spital, infectat grav cu coronavirus, cântă la căpătâiul mortului, în mijlocul unei mulţimi care-şi rupe părul din cap.
La rândul lor, poliţia şi jandarmeria sunt la înălţimea momentului. La faţa locului, adică la casa unde este depus Emi Pian, se află însuşi şeful Poliţiei Bucureşti, Bogdan Berechet, dând mândru interviuri de lângă două autospeciale de ultimă generaţie ale poliţiei, dotate cu ecrane pe care se poate urmări tot ce mişcă afară. „Şi dacă este nevoie, vom avea şi drone de supraveghere” – a declarat acesta la Antena 3.
Prinsă până peste cap cu acest eveniment tragic, poliţia a uitat un amănunt. Un nimic de ameninţarea cu moartea la adresa unei poliţiste tinere, care lucra sub acoperire. Ameninţare cu moartea care a venit în condiţii mai mult decât ciudate, care indică faptul că poliţista sub acoperire a fost trădată chiar de colegii ei.
Un deputat acuză
Dezvăluirea, confirmată ulterior şi de investigaţiile noastre, a fost făcută pe pagina de socializare a deputatului Adriana Săftoiu, şi este cu atât mai importantă cu cât Săftoiu este deputat PNL. Adică al partidului aflat la guvernare. Adică de unde vine şi ministrul de Interne. Iată cum sună postarea aproape incredibilă, ce parcă descrie începutul unui film cu justiţiari: „“Polițistă, tânără, infiltrată intr-o retea de trafic de persoane. A absolvit facultatea de psihologie şi a lucrat într-un DGASPC (păstrez anonimatul din motive lesne de înțeles). Se decide să dea examen la Academia de poliție, ia examenul, absolvă şi e angajată în sistem, hotârătă să se dedice destructurării traficului de minore. Infiltrată între traficanţi, deconspiră o întreagă rețea la nivelul județului unde lucra. Fix în ziua în care îi oferă pe tavă pe capii rețelei, la câteva ore, acasă fiind, aude alarma mașinii. Se uită pe geam. Pe mașină – o coroană funerară. În cutia poștală, mesaj: Renunță acum, dacă nu vrei să ne ocupăm de copilul tău”.
Până acum nu a mişcat nimeni, nimic
Să ne întrebăm de ce încă nu au fost identificaţi cei care au comis această faptă? De ce nu sunt anchetaţi cei care se află în spatele lor? De ce nu s-a operat încă, până acum, nici un fel de reţinere sau arestare? De ce nu au fost deplasate autospeciale de ultimă generaţie ale poliţiei, care să vadă şi să înregistreze tot ce mişcă, aşa cum s-a întâmplat la Bucureşti, la funeraliile lui Pian? De ce nu s-a făcut comandament care să coordoneze operaţiunile de identificare, căutare şi arestare a celor care au comis această faptă? De ce nu este acum, acolo, în păr, tot Corpul de control al ministrului de Interne?
Pentru că ameninţarea cu moartea a unui poliţist sub acoperire, este cu mult mai puţin importantă decât funerariile unui interlop, fie el şi şef de clan?
Nu! Motivul este altul. Şi îl găsim în continuare în postarea Adrianei Săftoiu: „Doar câteva persoane știau că e infitrată. Extrem de puține. La fel de puține știau unde locuiește. Şi totuși, la câteva ore după ce respectivii sunt reținuți, este amenințată.”
În aceste condiţii, cine să cerceteze aces caz, repet, de o gravitate extremă, dacă cei îndrituiţi să facă asta sunt mână în mână cu infractorii filaţi în dosar şi îşi vând colega, punându-i în pericol viaţa ei şi a familiei ei.
Ancheta trebuia să fie deja gata
Descoperirea celor care au comis această faptă, nu este deloc o treabă grea. Să-i ajutăm noi, dacă ei nu sunt capabili.
Până acum, trebuia stabilit exact de unde a fost cumpărată coroana, la ce oră şi de către cine. De regulă, asemenea magazine au şi camere de supraveghere. Sau dacă nu au ele, se află – florărie, nu? – în zone aglomerate unde sunt sigur camere de supraveghere stradale. Astfel se obţinea primul mijloc de probă. Nu mai spun că este posibil ca şi la casa unde locuieşte poliţista sau în apropiere să existe asemenea camere.
Apoi, se ştie foarte exact ora la care a fost pusă coroana pe capota maşinii şi când a fost pus bileţelul de ameninţare în cutia poştală.
Cercul de suspecţi pe care îl avem în acest caz, este restrâns. El este, desigur, format din cei care au constituit subiectul dosarului în care poliţista a lucrat sub acoperire. Nu mai trebuie făcută decât legătura între ora cumpărării coroanei, ora la care ea a fost pusă pe capotă şi ce maşini au circulat prin zonă, dacă vreuna a fost văzută şi la florărie şi ce legătură au aceste maşini cu cei anchetaţi.
Să nu uităm că fapta s-a petrecut în ziua în care au fost arestaţi cei din dosar. Deci, a fost comisă de către acoliţi, sau, cum se mai spune acum, locotenenţi ai acestora. Toate astea se puteau face în maximum două zile. Dar, din păcate, repet, nu s-a făcut nimic. În condiţiile în care reacţia statului ar fi trebuit să fie una extrem de rapidă şi de fermă. Să fie şi un avertisment pentru alte minţi încinse care s-ar putea gândi la aşa ceva. „Vă identificăm şi vă arestăm, înainte să ajungeţi acasă după ce aţi comis-o”. Acesta trebuia să fie mesajul poliţiei.
Cercul de turnători este şi mai restrâns
Cel mai grav lucru din această întâmplare nu mi se pare că a fost ameninţată poliţista, deşi şi aşa ceva este inacceptabil. De o gravitate extremă mi se pare faptul că ea a fost dată în gât de către unul dintre şefii ei, care aveau cunoştinţă că lucrează sub acoperire. Nici acesta nu este greu de identificat.
Sunt, aşa cum am spus, foarte puţini cei care aveau cunoştinţă de acest caz. Analiza listingului telefoanelor lor, dar şi verificarea alibiurilor pe care le au pentru acea zi, pot furniza suficiente date pentru a fi reţinut. Apoi, nu mai rămâne decât stabilirea legăturii cu gruparea infracţională urmărită de tânăra poliţistă. Pot pune pariu că există cel puţin o înregistrare pe la şpriţuri grele, a vreunui şef de-al ei de gât cu aceştia. Veţi spune că acum, această probă a fost făcută dispărută. Dimpotrivă. Eu cred că a fost pusă bine, ca mijloc de şantaj în mâna celor care au fost arestaţi.
În loc de happy-end, un sad-end
În filmele cu poliţişti răzbunători, cărora le-a fost răpită sau ucisă familia, sfârşitul este întotdeuna fericit. Răzbunătorul, care nu mai ţine seama de nimic, rupe tot în calea lui şi-i pedepseşte pe vinovaţi. De regulă, îi lichidează, mai mult sau mai puţin legal.
Întâmplarea noastră, din păcate, nu are un sfârşit fericit. Tânăra poliţistă, psiholog de meserie, dar şi absolventă a Academiei de Poliţie, pornită cinstit să destructureze reţelele de trafic de minori, s-a retras. Şi-a dat seama că lupta cu infractorii este nimic, pe lângă lupta pe care ar trebui să o ducă din greu cu superiorii ei corupţi şi nemernici. Şi că este singură, în faţa unor posibili criminali, care n-ar ezita să-i facă rău inclusiv copilului ei.
Dar, să lăsăm deoparte această problemă minoră, a traficului de minori din România. Să trecem la lucruri serioase.
Spre exemplu, faptul că în noul Cod Penal nu mai există cuvântul „pedofil”. Sau că Guvernul liberal al doamnei deputat Săftoiu, cea care a semnalat prima întâmplarea, a atacat la CCR legea care prevede înăsprirea pedepselor pentru cei care abuzează minorii.
Cu aşa probleme măreţe, ne batem capul cu o amărâtă de poliţistă sub acoperire, ameninţată cu moartea de către infractorii pe care i-a urmărit, după ce a fost dată în gât de către cel puţin un şef de-al ei?
În rest, oameni ai legii, aveţi grijă în cadrul comandamentului mobil insitituit la funerariile lui Pian, de autospecialele alea cu multe ecrane, unde se vede tot. Că sunt scumpe rău. A dat Ministerul de Interne pe ele o căruţă de bani. Să nu cumva să se işte vreo busculadă şi să le sară vreo lampă.