A fost adulată, pe scenă. Vocea sa s-a auzit la patefon, pick-up și radio decenii la rând. Acum cântă mai mult pentru ea. Maria Tănase i-a fost profesoară, dar cel mai aproape s-a simțit de Ion Dolănescu. Ileana Constantinescu este acum prizoniera propriei sale singurătăți

Pe un țol țărănesc atârnat pe peretele holului sunt agățate poze de pe timpul când era tânără și celebră. Sub geamul așezat pe o măsuță rotundă sunt alte imagini din lunga sa viață. Iar ea, bătrână, dar tot frumoasă, stă într-un jilț vechi și povestește, mereu altfel, aceleași superbe amintiri. Din când în când, fredonează cântecele ei care, cândva, se ascultau pe discuri de patefon sau, mai nou, de vinil. Dacă n-ai vedea-o, ai crede că are tot 20 de ani. În schimb, ea nu te prea vede. Abia distinge niște umbre. Așa suntem și noi și vecina pe care a chemat-o să-i țină de urât. La 88 de ani, doamna Ileana Constantinescu, marea vedetă a muzicii populare din anii ’60-‘70, trăiește singură cuc într- o garsonieră de la ultimul etaj al unui bloc de lângă Piața Rosetti, din Capitală.

FOTO: Frumusețea n-are vârstă

Cântă „live” la 88 de ani

Nu se abține să nu gângurească ceva pe un ton nazal, copilăresc. Mai poate Ileana Constantinescu să cânte live, la 88 de ani? Când a cântat ultima oară și cu ce ocazie? Venerabila doamnă este mândră de ea: „Da! Sigur că da! Sunt recunoscută că vocea mi-a rămas ca în tinerețe. Am cântat acum o săptămână, cu o fată de la Brăila, într-o emisiune a TVR care trebuie să apară... Fetița aceea, Marta, parcă, a cântat o piesă de-a mea împreună cu mine!”.

Suferă de miopie fortissimă. Abia mai vede, cu niște dioptrii de peste 20. Este limpede că are nevoie de asistență. Cum se descurcă? Cine îi face menajul? Răde: „Io sunt o fată foarte harnică! Chiar dacă nu văd mai deloc îmi place să fac curat. O dată pe lună mai vine o femeie și face curățenie generală”. Dar cine îi gătește? Ce a mâncat de dimineață și ce are pregătit pentru prânz? E veselă ca un cintezoi: „De dimineață am mâncat pâine cu unt și gem și ceai și, la prânz, am o ciorbă de..., nu știu ce, am uitat… Mi le mai fac și singură, că sunt femeie fără bărbat, văduvă de 40 de ani. Nu fac parte dintre cântărețele pricopsite”.

Cea mai cochetă din sat. Avea patru rochițe

Dacă nu ajungea interpretă de muzică populară, ce s-ar fi ales de țărăncuța din Comani, județul Olt? Doamna Ileana cade pe gânduri. „Stimate domn, îmi făcea curte un învățător din sat. Numai că el era intelectual și io aveam patru clase primare. Mă plăcea și a fost dragoste mare între noi... Da’ io nu aveam multă carte... Da’ nu m-a luat de nevastă, că s-a însurat cu una urâtă foc! Mai era și alt băiat... Da! Precis rămâneam la țară!”, povestește, cu haz, bătrânica. Chiar așa, cum a devenit ea artistă? Scormonește, cu ușurință, printre amintiri: „Veniseră comuniștii la putere și mă puneau să cânt, că aveam talent și voce, la școală și la căminul cultural. În ’51 credeam c-o să mă mărit cu unu, din ăia doi... Mai degrabă cu al doilea, că avea doar șapte clase”. Spune că era cea mai cochetă fată din sat: „O mătușă lucra la o fabrică de bumbac și îi trimitea materiale lu’ mămica. Așa că eu aveam patru rochițe, în timp ce ălelalte fete doar două! Și, uite-așa, la o conferință comunistă, din august ,51, m-au chemat să cânt. M-au pus să concurez la concursul căminelor culturale din raion și am luat premiul I la Roșiorii de Vede și premiul II pe țară. Locul I l-au luat două surori din Poplaca”. Așa că au chemat-o la București: „Așa m-am lansat, în toamna lu’ 1951! Nu știam nici ce-i ăla «bis». Am cântat atunci: «Mărioară de la munte nu purta părul pe frunte»”.

„Am fost o fată foarte serioasă în relațiile cu băieții. Regret, acu’. Am fost o proastă!”, ILEANA CONSTANTINESCU, o mare doamnă a cântecului popular

Power-play: „Mierlița când e bolnavă”

Câte piese are Ileana Constantinescu în repertoriu și câte a înregistrat? Câte discuri are în palmares? Cântăreața se mândrește, din nou: „Peste 200 și le știu pe toate, pe dinafară! Discuri am vreo cinci-șase, d-alea mici și două mari cu câte 14 cântece”. Care îi este cea mai dragă piesă pe care a interpretat-o? Ea era celebră pentru:

„Dunăre, Dunăre, rum fără pulbere Și fără făgaș, Inima-mi secași!”.

Își amintește că cea care s-a cântat cel mai mult a fost „Mierlița când e bolnavă”. Nu se abține să nu o cânte și îi iese impecabil.

Maria Tănase: „Fetița asta știe ce vrea de la viață!”

Maria Tănase i-a fost atât profesoară, cât și colegă de scenă. Cum s-au cunoscut? O năpădește nostalgia: „Păi, prin ’54-’55, eram elevă la Liceul de Muzică din București. Făcusem a V-a, a VI-a și a VIIa cu copii de 11 ani în bancă și eram femeie în toată firea. Am terminat liceul ăla, în șase ani, și nu mi-a folosit la nimic! Pentru mine se înființase catedra de «Canto Popular», care e și azi. Profesoară era Maria Tănase, care avea două eleve. Eu și una care a plecat... ”. Își aduce aminte cum o apostrofa diva muzicii populare românești: „«Fă, Ileano, ia de te uită la mine, cum cânt io!». Îmi zicea că io am vocea pe nas și ea se forța din piept și corzile vocale. Ce să fac, la mine nu lucrează plămânii...”. Rememorează că, ulterior, s-a întâlnit cu ea în turnee, prin țară: „O dată, la o șușanea, Ștefan Lăzărescu i-a spus că sunt naivă, iar ea l-a repezit: «Prost ești tu! Fetița asta știe ce vrea de la viață!»”.

„Sadoveanu îmi asculta cântecele când era bolnav”

Cum era marea doamnă a muzicii populare românești? Unii spun că era arogantă, alții că era guralivă... Trebuie să aibă destule povești cu ea! Ileana Constantinescu cade în admirație: „Dânsa preda cu o exteriorizare extraordinară, or io nu puteam s-o copiez. Îmi era superioară, că nu puteam să mă compar cu ea! Da’ io sunt mica mea împărăteasă! Am un timbru aparte... Când eram mică, cântam în dud, pe câmp și în pădure cântecele pe care le învățasem de la fetele din sat, care le fredonau când veneau de la muncă, de la vie”. Zice că balada „Dunăre drum fără pulbere”, pe care o știa de la bunicul ei, l-a fascinat pe Demostene Botez, care a ascultat-o în timp ce îi lua un interviu lui Mihail Sadoveanu: „Maestrul Sadoveanu i-a spus că e cântată de o tânără care n-a fost lăsată să cânte la bocitori. De câte ori era bolnav, punea o placă de-a mea!”.

„Dolănescu îmi spunea «Gurel», că vorbesc mult!”

S-a descoperit, după 1989, că Maria Tănase a fost destul de apropiată de serviciile secrete. A simțit ceva Ileana Constantinescu? O respectă până la capăt: „Nu știu. N-am fost în viața intimă a doamnei Tănase”. Are, însă, altele de povestit: „Eram, odată, la Amărăștii de Sus, la un concert, când un țăran a strigat că vrea să cânt eu. Doamna Maria a strigat și ea: «Țațo, du-te și le cântă, că te vrea poporu’!»”. A fost colegă de scenă cu Benone Sinulescu, Floarea Calotă, Ion Dolănescu (foto) și mulți alții. Cu cine s-a înțeles cel mai bine și cu cine nu? O umflă râsul: „Benone era elev când io eram la modă. Cu toți m-am înțeles bine, da’ cel pe care l-am iubit cu adevărat, în ceea ce privește meseria, a fost Ion Dolănescu! Am stat 30 de ani în preajma sa. Pănă și garsoniera asta în care stau din ’79, după moartea soțului, e în apropierea casei sale, de pe Caimatei. Dolănescu îmi zicea «Gurel», că vorbesc mult”. Așa este, doamna Constantinescu vorbește mult și are ce spune.

Cântări la nunți și pentru VIP-uri de demult

Artiștii de talia ei erau invitați, adeseori, la sindrofiile liderilor comuniști. Ea pentru cine a cântat? L-a cunoscut pe Ceaușescu sau pe alții din protipendada sa? E fermă: „Pentru nimeni din ăștia n-am cântat! O singură dată, la un concert, la Slatina, de Ziua Recoltei, era și Ceaușescu. Am auzit că secretarul de partid pe județ l-a întrebat: «Nicule, știi pe fata asta?». Și zis că da, mă știe. Atât. Comuniștii m-au lansat și tot ei m-au lăsat din brațe!”. Dar pentru ce VIP-uri a cântat? Se știe că Mihail Sadoveanu o aprecia forte mult. Cine erau cei mai mari fani ai ei dintre celebritățile secolului trecut? „Oooo, mulți: Camil Petrescu, Amza Pellea, Ștefan Bănică..., mulți! Bănică mi-a spus, într-un turneu: «Ileano, tu nu realizezi cât de mare ești!»”. Principalele cântări erau pe scenă, la spectacole, dar bani mulți se făceau mai ales din nunți și botezuri. Doamna Ileana strâmbă din nas, comic: „Nimeni din acea vreme nu avea voie să iasă din atestatul ARIA. Ne verificau la trei ani. Da’ la nunți și botezuri era altceva”. Care erau tarifele acum 50 de ani? Își netezește, cochetă, bluza: „Nu era ceva fix… Uite, Maria Tănase, Ioana Radu și Mia Braia nu cântau la nunți. Maria Lătărețu și Dolănescu mergeau... Și eu, cum să nu? Doamne ferește! De acolo mi-am făcut bruma de avere! Acum 50 de ani luai 2.000 de lei la o nuntă. Spre finalul carierei mă mai lua Dolănescu cu el...”.

„Eu nu cânt manele! Eu n-am avut, niciodată, cântece la modă”

După Revoluție a apărut arareori pe scenă sau la televizor. De ce? Oftează. Spune că începuse o eră a relațiilor și ea nu avea conexiuni în televiziunile comerciale. Brusc, se îndreaptă și conchide: „Da’, uite, acu’ se mândresc toți cu mine și cu vocea mea, la 88 de ani!”. Ce părere are despre calitatea rapsozilor de astăzi și despre muzica lor? Cine place și cine nu? E tare nemulțumită: „Dom’le, găsesc că foarte mulți își lasă meseriile de bază și, mulți veniți, puțini rămași! Cum vine aia ca un inginer să se lase de slujbă și să cânte «Foaie verde »? Nu dau nume cămi dușmani!”.

Manelele aproape că au detronat folclorul. Acesta să fie viitorul? Se întristează: „Mda, dom’le. Eu n-am cântat așa ceva! Eu n-am cântat nimic la modă, niciodată! Toate cântecele mele sunt în Fonoteca de Aur a neamului nostru! Dacă lumea vrea manele, ce să faci, le accepți, da’ eu nu cânt așa ceva!”.

Decorată, cu statuie și cu numele pe un cămin cultural

A fost decorată de două ori, prima oară, în 2002, cu Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa a IIIa și a doua oară, în 2004, cu Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de Cavaler. Cine i-a înmânat aceste decorații și ce beneficii are de pe urma lor? „Nu mai știu. Cineva de la Ministerul Culturii…”, e nedumerită marea noastră cântăreață de muzică populară. Nu i-au adus niciun câștig material: „N-am nicio pensie de merit, doar una de urmaș, de vreo 800 de lei și indemnizația de nevăzător. În total, cam 2.400 de lei din care trebuie să mă descurc, așa oarbă cum sunt”.

Ca un fel de consolare, numele Ilenei Constantinescu îl poartă Casa de Cultură din Drăgănești-Olt. Pe deasupra i-au făcut și un bust în fața clădirii. Numai că astfel de recunoașteri nu țin de foame. La plecare, doamna Constantinescu ne întreabă, ușor naivă: „Și, unde apare interviul ăsta, în Scânteia? Nu? Aaaa, Evenimentul zilei, am auzit... E în toată țara, nu-i așa?”. Da, doamnă, povestea va fi citită în toată România.

Mulțumește celor care n-au uitat-o

Ca într-un fel de pomelnic, doamna Ileana ține ca numele apropiaților săi să apară la ziar. „Să scrieți că viața mea mi-o umplu, acum, Tiberiu Ceia – prietenul lui Ion Dolănescu – Mariana Lungu și Ileana Domnița Mastan, din Zalău, care mă sună în fiecare zi! Să scrieți și de cumnata mea Măria și copiii ei Ileana, Codruța și cel mai iubit nepot al meu, Marian Nițulescu, care e cornist în fanfara Armatei” și despre duhovnicul meu, părintele Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântu Gheorghe Nou, de la Kilometrul Zero al Capitalei. Am scris.