Trei filme în competiţie aici la Cannes. O zi infernală, dacă ţinem seama că proiecţiile sunt prevăzute cu conferinţe de presă. Mai este, să nu, uităm, şi filmul lui Abel Ferrara “GO GO TALES”, cu Asia Argento cap de afiş. Târziu în noapte va fi “Pădurea spânzuraţilor”, în sala de la etajul al treilea, la Bunuel, desigur cu două prezenţe româneşti de marcă, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, pe care i-am întâlnit la conferinţa de presă de marţi după-amiază, cu multă lume bună adunată în jurul lui Martin Scorsese, iniţiatorul unui proiect de salvare a capodoperelor cinematografului.
Descriu, se înţelege, programul zilei de ieri, miercuri, cu gândul şi la căldura de afară, şi fără a lăsa de-o parte emoţiile care cresc în legătură cu şansele filmului lui Cristian Mungiu de a ocupa o poziţie în clasament. „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” este încă poziţionat bine în clasamentele marilor reviste de cinema acreditate aici, dar chiar dacă locul al doilea spune mult, s-au mai văzut, să nu uităm, surprize, aşa că aşteptarea e cam ca în povestea românească, ne ţine cu răsuflarea tăiată. Speranţele tot cresc, iar marii contracandidaţi par să cadă de sus de tot, precum Tarantino, care a adus ceva penibiul, sub faima talentului lui.
Să trecem însă la programul în desfăşurare. In fine, Chiara Mastroiani o depăşeşte pe afiş, ca importanţă a rolului, pe mama ei celebră, Catherine Deneuve. Aceasta se înntâmplă, de fapt, într-o paradă a vocilor, ambele dublând personaje dintr-un film de animaţie francez(„Persepolis”), realizat de autoarea unei serii de benzi desenate de succes, Marjane Satrapi, şi de Vincent Paronnaud. Fiica, mama şi bunica preiau glasul a trei nume reliefante în cinematograful francez şi mondial:Chiara Mastroianni, Catherine Deneuve şi Danielle Darieux.
Este ştiut că , în mai multe filme, Catherine a jucat personajul fiicei având-o ca mamă pe Danielle Darieux. Emoţionantă, tulburătoare aproape, este această apropiere între mamă şi fiică, şi recunosc a nu fi prima oară ieri, la conferinţa de presă a filmului, când acest tandem, Chatrine-Chiara, cucereşte cu farmecul lui irezistibil. Poate şi pentru că ne gândim cu toţii, de fiecare dată, la Marcello, pe care, în ultimul lui film, l-am văzut de asemenea aici, la Cannes, alături de aceeaşi Chiara care îi seamănă leit, ca două picături de apă.
Pentru a fi alături de mamă în ecranizarea unui subiect extras dintr-un ciclu de patru volume de benzi desenate, Chiara a sunat-o pe Marjane Satrapi. I-a răspuns robotul, însă până să revină acasă, avea deja confirmarea la o solicitare aproape nerostită. Cu Catherine colaborarea s-a parafat la o cafea şi la un concurs de fumat, atât actriţa cât şi graficiana fiind fumătoare înrăite.
Filmul turcesc de ieri a plăcut multora prin arcul lui sentimental dar nu mai puţin prin acroşajul politic şi social.: o poveste cu un fiu ce-i dezavuează tatăl pentru a se consacra identificării fiicei unei prostituate devenite soţia aceluia. Peisaj turistic accidentat, dar cu oarecare şanse dacă ne gândim la scriitorul turc deţinător de Nobel, prezent în juriul acestei ediţii. „Omul din Londra” de Bela Tarr este al treilea titlu din cursa pentru Palme d’or a zilei, având în vedere că Ferrara este inclus în afara competiţiei.