Cea mai importantă decizie luată de către Occident, împotriva livrărilor de petrol rusesc, s-a produs. Embargoul Uniunii Europene asupra importurilor de țiței din Federația Rusă, alături de sancțiunile asupra transporturilor de petrol rusesc și a plafonului de preț planificat de Grupul celor 7 cele mai importante economii ale lumii (G7) ar trebui să intre în vigoare pe 5 decembrie.
Acest embargou va obliga companiile maritime să furnizeze servicii numai pentru petrolul cumpărat de clienții non-occidentali la sau sub plafon,. Pentru asta, decidenții europeni s-au certat săptămâni întregi, existând tot felul de păreri cu privire la nivelul plafonului de preț pentru țițeiul rusesc.
Când aproape toate statele membre ale UE păreau că au ajuns la un acord asupra unui plafon de 60 de dolari pe baril, pe care ele și G7 trebuiau să-l parafeze, Polonia s-a opus, argumentând pentru un plafon de 30 de dolari pe baril, care în opinia autorităților de la Varșovia putea afecta și mai mult veniturile rusești obținute din produsele petroliere.
Era evident că liderii europeni și ai G7 erau conștienți de faptul că eforturile lor, de până acum, de a reduce veniturile Rusiei din comerțul cu petrol s-au dovedit ineficiente.
În urmă cu câteva luni, când secretarul Trezoreriei SUA propunea limitarea prețului petrolului rusesc la export, prețul petrolului a crescut. Motivul era că plafonul de preț, menit să reducă mijloacele prin care Federația Rusă își finanța războiul din Ucraina, a fost văzut ca o mișcare riscantă care putea determina fie suspendarea exporturilor de petrol, fie reducerea producției din partea Moscovei.
Acum, șase luni mai târziu, în timp ce Uniunea Europeană dezbate nivelul plafonului prețului petrolului, scepticismul cu privire la eficacitatea acestei sancțiuni a crescut. Principalul factor care determină acest scepticism este nivelul prețului discutat, care este între 60 și 70 de dolari pe baril.
Potrivit celor din interiorul G7, care au venit cu respectiva idee, nivelul plafonului de preț hotărât oferă Rusiei un stimulent pentru a continua să exporte țiței chiar și la această valoare, în încercarea de a evita o penurie. Asta în ciuda declarației Moscovei că nu va exporta petrol către țările care impun un plafon, indiferent de nivelul acestuia.
Într-un fel, plafonul de preț este o formă de atenuare a planului de embargou total asupra țițeiului rusesc gândit la nivelul Uniunii Europene, așa cum sugera cotidianul britanic Financial Times, într-un recent articol. Plafonul, se spune în analiza ziarului, a fost o încercare a administrației Biden de a compensa efectele embargoului asupra prețurilor globale ale petrolului.
Analiștii economici par să fie, însă, de acord că plafonul de preț este aproape “fără dinți”, așa cum îl și numea Amena Bakr de la Energy Intelligence, într-un recent tweet.
„Având în vedere că petrolul rusesc se tranzacționează la 60-65 dolari pe baril, prețul plafon propus este deja în conformitate cu condițiile de piață dominante”, opina și Vivek Dhar de la Commonwealth Bank of Australia, citat de postul american de televiziune CNBC.
„Acele niveluri de reduceri sunt cu siguranță în concordanță cu ce reducerile sunt deja în piață... Este ceva care nu pare, așa cum este plasat, că va avea vreun efect asupra Moscovei dacă plafonul este așa de sus”, concluziona Massimo Di Odoardo, directorul de cercetare pentru gaze naturale și lichefiate de la grupul de consultanță Wood Mackenzie.
Javier Blas, de la agenția Bloomberg, susținea și el, într-un comentariu recent, că discuțiile cu privire atât la plafonul prețului petrolului rusesc, cât și a plafonului prețului la gaze pentru Uniunea Europeană au fost „profund inutile”, adăugând că nu contează dacă plafoanele sunt eficiente atâta timp cât sunt acolo și, prin urmare, cei care sunt de acord cu ele sunt văzuți ca „niște duri față de regimul de la Moscova”.
Desigur, prețul petrolului ar putea crește după cea mai recentă scădere cauzată de îngrijorarea profundă cu privire la cererea din China, care încă se luptă cu pandemia Covid. De fapt, ar putea evolua în câteva zile, după reuniunea OPEC+ din decembrie, care poate duce la o reducere suplimentară a producției din țările organizației.
Ceea ce ar înseamna că mult trâmbițatul embargou al Bruxelles-ului asupra petrolului rusesc va duce la o restrângere a furnizării de petrol către țările Uniunii Europene și, în consecință, la prețuri mai mari. Iar prețurile mai mari pentru petrolul non-rusesc ar putea duce la prețuri mai mari și pentru petrolul din Federația Rusă, pe măsură ce oferta este redirecționată.
Și dacă Rusia își menține promisiunea de a suspenda vânzările pentru cei care vor aplica plafonul, relocându-și exporturile la prețuri mult mai mari, ar putea chiar să acumuleze venituri considerabile din vânzarea petrolului său.