Când depresia este mereu prezentă

Tristețea nejustificată care își face simțită prezența zi de zi ar trebui să ne dea de gândit atunci cand o regăsim în propria persoana, dar și la cei din jur.

Când stările acestea neplăcute devin o rutină în viața noastră, sau a celor din jur, ajung să se transforme în propria personalitate. Personalitatea depresivului este marcată de pesimism, anhedomie, autodepreciere și dispoziție proastă. Acestea sunt caracteristicile pe care le regăsim de obicei la personalitățile depresive, dar nu este obligatoriu ca acestea să- și facă simțită prezența în fiecare caz în parte.

Latura pesimistă apare atunci când deși contextul nu este unul defavorabil, persoana depresivă va observa latura sumbră a acesteia, posibilele riscuri și accentuând aspectele negative și minimalizând aspectele pozitive din orice context.

Anhedomia constă în incapacitatea de a resimți plăcere chiar și în activități agreabile, de relaxare sau cu un anturaj plăcut și destins. Acestă stare reușește să țină subiectul departe de fericire, de empatie și de relaxare.

Când vorbim despre autodepreciere la personalitățile depresive, aceasta este marcată de insuficiența lor sau de lipsa lor de importanță în societate sau în familie, deși din exterior nu sunt percepuți așa. Este vorba de propria percepție care nu are legătură în unele cazuri cu ceea ce gândesc cei din jur.

Proasta dispoziție este percepută chiar și când lipsește motivul sau contextul specific unei astfel de stări. Chiar dacă lipsește starea care să justifice acest comportament, cei cu personalități depresive aleg sa fie triști, plictisiți și fără chef de viață.

Despre persoanele care au acestă personalitate se poate spune că au o triplă viziune negativă, adică au o viziune negativă asupra propriei persoane, o viziune negativă asupra lumii și o viziune negativă asupra viitorului.

Studiile arată că la baza acestui tip de personalitate stă în primă fază neîncrederea în propria persoană și deprecierea pe care o putem simți de la persoanelor apropiate. Iar ulterior ajunge sa fie confortabil rolul de victimă pentru că acesta aduce după sine senzația că oricine altcineva trebuie să facă ceva să ne scoată din această stare și, nu în ultimul rând, comoditatea specifică acestui tip de personalitate.

Pentru a avea o relație bună cu persoanele care au acest tip de personalitate este recomandabil:

> să le arătăm considerație întrun mod adecvat;

> să le încurajăm să consulte un psihoterapeut;

> să fie antrenate în activități agreabile, care să le stârnească interesul și curiozitatea;

>să aibă un program adecvat de somn și de relaxare;

> le este recomandat şi meloterapia, dar și aromaterapia - acestea două fiind posibile chiar în intimitatea propriei case;

> tot în ajutorul acestora pot veni animalele de companie care sunt sociabile și prietenoase.

În același timp, nu este recomandat să le facem reproșuri în public, să le confirmăm fricile şi neputințele în ceea ce îi privește și nici nu ar trebui să îi lasăm prea mult timp singuri și nebăgați în seamă, pentru că oricând pot dezvolta o tulburare de tip depresiv.